Cum mă pot îmbolnăvi de la sarcină ?
Prima parte a articolului o regasiti aici :
Multe evenimente apar în timpul sarcinii și dezvoltării fetale, care nu numai că influențează sănătatea copilului până la vârsta adultă, dar au și efecte pe termen lung asupra sănătății mamei. S-a speculat că microchimerismul fetal mediaza prevalența mai mare a bolilor autoimune la femei, făcând legătura între microchimerismul fetal și patologia umană.
S-a descoperit o populație de celule fetale, celula progenitoare asociată sarcinii (PAPC), care rămâne în sângele și țesutul matern timp de decenii după naștere. Aceste celule ar putea juca un rol în unele boli autoimune, cum ar fi sclerodermia. PAPC-urile par să aibă caracteristici ale celulelor stem, cum ar fi capacitatea de a se prolifera și de a se diferenția. Modelele animale dezvoltate recent vor ajuta la stabilirea dacă aceste celule provoacă boli, răspund la boli sau au aplicații terapeutice.
La puțini ani după nașterea fiului meu am fost diagnosticată cu o boală autoimună. Nu vă îngrijorați pentru starea mea de sănătate, am făcut posibilul de am reversat-o. Cu excepția unor micronoduli pe glanda tiroidă alte analize nu dau de gol tiroidita. Tabloul clinic a debutat cu o urticarie. Una care se intensifica și nu o puteam ține în frâu. După ce am staționat mai bine de jumătate de an în cabinetul medicului alergolog testând tot felul de alergeni, medicul mi-a sugerat testarea anticorpilor tiroidieni, menționând că, tiroidita se asociază cu terenul atopic.
Statisticile spun că una din trei femei are probleme legate de glanda tiroidă, iar din zece pacienți, doar unul este bărbat. De ce așa multe femei?
90 % dintre afecțiunile acestei glande sunt de fapt boli autoimune. De ce autoimune? Ce dereglează într-atât de mult sistemul imunitar, la femei?
Știam că stresul predispune la declanșarea multor boli, cine nu știe?! Dar nu m-am gândit că sarcina intră în categoria factorilor de risc.
În ce fel sarcina sau nașterea contribuie la declanșarea autoimunității vom afla pe parcursul acestui articol.
În articolul precedent v-am spus doar o jumătate de adevăr. Perioada de graviditate are și posibile aspecte negative.
Traficul de celule microchimerice între mamă și copil este o stradă cu două sensuri. În timp ce toleranța și sensibilizarea celulei microchimerice materne în contextul fetal este relativ ușor de realizat, nu același lucru se poate spune și invers. Toleranța maternă a fătului în timpul sarcinii necesită modificări imunologice extinse pentru a evita respingerea lui. Se pare că toleranța imună maternă la creșterea materialului străin din burtică se corelează cu expansiunea unor celule imunosupresive, care încep să se extindă aproape imediat după fecundare.
Factorii care predispun la dezvoltarea microchimerismului fetal sunt mult dezbătuți. Există mai mult trafic de celule fetomaterne acolo unde placenta este anormală, în anumite complicații ale sarcinii, în pierderea sau întreruperea sarcinii și preeclampsia. Cu toate acestea, pierderea precoce a fătului pare singura complicație a sarcinii care influențează semnificativ microchimerismul. Avortul spontan permite să intre în circulația maternă mai multe tipuri primitive de celule fetale cu o capacitate mai mare de diferențiere.
La om, complicațiile sarcinii, cum ar fi preeclampsia sau avortul spontan, sunt asociate cu extinderea sistemică redusă a celulelor materne. Pe lângă modificările imunologice la o femeie însărcinată, celulele fetale se dezvoltă și se acumulează progresiv pe parcursul sarcinii. Celule fetale facilitează suprimarea unei reacții imunologice între mamă și făt, permițând celulelor fetale să se grefeze și să persiste în mediul matern. Pentru o explorare mai aprofundată cu privire la microchimerismul feto-patern în imunitate în ciuda dovezilor tot mai mari că celulele fetale pot fi tolerate și persistă în mamele lor pentru perioade lungi de timp, importanța lor biologică și rolurile funcționale rămân mai puțin clare.
Primele implicații ale acestor celule au fost în dezvoltarea de bolii autoimune cronice la femei. Cu toate acestea, rămâne neclar dacă dezvoltarea unor astfel de sorți celulare diverse este o caracteristică a adevăratei multipotențe a celulelor microchimerice fetale sau dacă acestea suferă fuziune sau transdiferențiere în țesuturile materne. Aceste observații ridică câteva întrebări interesante și în mare parte fără răspuns cu privire la determinarea destinului și diferențierea celule microchimerice fetale în corpul matern. Sunt celule microchimerice fetale părtinitoare către linii distincte înainte de trecerea prin placentă sau dobândesc destine alternative în cadrul gazdei materne?
O observație intrigantă este că celule microchimerice fetale pot intra în sângele periferic și pot migra către țesuturile lezate. Acest flux de celule derivate migreaza către zonele vătămate ale mamei asociind un răspuns pro-regenerativ, probabil datorită multipotenței acestor celule și capacității de a furniza celule proaspete pentru procesul de reparare. Mai mult, deoarece regenerarea și tumorigeneza reprezintă „două fețe ale aceleiași monede” și tumorile au fost adesea descrise ca „răni care se supravindecă”, nu ar trebui să fie surprinzător faptul că, celulele microchimerice fetale au fost, de asemenea, desemnate să participe la dezvoltarea cancerului.
Au fost propuse două ipoteze majore pentru a explica contribuția celulelor microchimerice fetale în tumorigeneză. Primul este că ele adăpostesc funcții anticancerigene prin asigurarea supravegherii imune a celulelor maligne. Celălalt sugerează că acestea pot facilita dezvoltarea și progresia diferitelor tipuri de cancer prin preluarea fenotipurilor epiteliale sau stromale tumorale, contribuind la angiogeneză sau ajutând la supresia imună.
Diferite studii sunt de natură descriptivă, raportând superficial prezența celulelor microchimerice fetale în diferite locuri tumorale și eventual exagerând implicarea și funcționalitatea acestora.
În prezent, rolurile exacte ale celulelor microchimerice fetale în formarea și progresia cancerului rămân controversate.
Studiile viitoare care vor utiliza abordări mai riguroase care să elucideze exact rolurile biologice ale celulelor microchimerice în mediul tumoral vor fi importante pentru îmbunătățirea tratamentelor anti-cancer țintite. Una dintre cele mai mari provocări în dezvoltarea unor astfel de terapii este capacitatea celulelor canceroase de a se sustrage sistemului imunitar.
Important, având în vedere dovezile extinse că celulele microchimerice sunt prezente în tumorile materne, va fi vital să se descifreze rolurile exacte ale acestora în micromediul tumoral.
Predilecția unor afecțiuni autoimune pentru femeile aflate la vârsta fertilă cu o incidență crescută după anii de reproducere, și prezența celulelor fetale în țesutul afectat la femei cu scleroză sistemică, ciroză biliară primară, sindrom Sjogren, artrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic și boli tiroidiene autoimune este o ipoteza autoimună slăbită de descoperirea celulelor fetale persistente în afecțiuni non-autoimune, cum ar fi hepatita C și adenoamele tiroidiene și de numeroasele raportări ale celulelor microchimerice fetale în țesuturile sănătoase. Deși celulele fetale par să se acumuleze în organele afectate clinic, nu există dovezi concludente că celulele fetale cauzează boli autoimune.
Bolile autoimune ale tiroidei prezintă o predominanță feminină, cu o incidență crescută în anii de după naștere. Cu toate acestea, prezența celulelor microchimerice fetale în sânge și în glanda tiroidă nu se știe dacă au rol dăunător pentru glanda tiroidă prin inițierea unei reacții grefă versus gazdă sau fiind ținta unei reacții gazdă versus grefă, sau sunt benefice pentru glanda tiroidă, fiind parte a reparării țesuturilor, sau celulele fetale sunt doar niște trecători nevinovați în procesul de autoimunitate.
Foto : Pregnancy, pregnant woman by Rosaliartbook | Redbubble
