Despre fericirea relațională
Vă voi prezenta astăzi o lecție importantă despre fericire. Cu toate că fiecare dintre noi putem reprezenta fericirea într-un mod personal și subiectiv, și am ales să vă aduc la cunoștință o cercetare longevivă despre fericire, să știți că putem vorbi despre fericire în multe limbi, în multe feluri. Am atasat un link
în care puteți urmări prezentarea celui mai lung studiu ca durată, care a analizat fericirea și în care psihiatrul Robert Waldinger, coordonator al studiului Harvard privind dezvoltarea adulților a putut observa şi analiza din cantitatea impresionantă de date colectate de cercetători, ce anume le oferă oamenilor cu adevărat o viață împlinită și lungă. Desigur, poate fi o diferență între ceea ce am învățat să cred că ar putea fi fericirea și ceea ce au coincis acești cercetători, concluzii care bănuiesc eu, ar putea fi identice cu ceea ce vom gândi la bătrânețe.
Mulți dintre noi știm că o copilărie fericită are efecte benefice de durată asupra individului. În urma interacțiunilor părinte – copil se dezvoltă un tipar de atașament predictibil pentru relațiile ulterioare, pe care le vom avea cu alți indivizi.
Despre atașament poate veți dori să vorbim cu o altă ocazie.
Suntem ființe sociale și a fi înconjuratì de oameni este o necesitate a speciei pe care dacă o îndeplinim avem garanția unei vieți lungi și fericite.
A fi conectați cu familia, cu prietenii, comunitatea sau chiar și cu membrii acestui grup, va crește sănătatea și starea de bine a fiecăruia dintre noi. Singurătatea este toxica, izolarea aduce multă tristețe. Știm, că putem fi singuri într-o mulțime de oameni sau, putem fi siguri în relații în care nu ne simțim înțeleși, ascultați, validați sau avem alte valori, convingeri sau scopuri. Și mai rău este că putem avea relații toxice cu partenerii sau copiii noștri. Căsătoriile pline de conflicte, lipsite de afecțiune pot fi nocive, chiar mai nocive decât divorțul. Ce înseamnă o relație sănătoasă versus una toxică poate fi un subiect destul de provocator de analizat.
Ce am păstrat în minte eu, în urma acestui studiu este că în mijlocul relațiilor frumoase, calde, protective aș dori să mă aflu și când sărbătoresc și-n vremuri grele. Că implicarea în relații în care ofer și primesc siguranța să fie o activitate scrisă pe lista celor necesare. Că voi învăța să fiu o gazdă și un musafir responsabil dar și perseverent.
Despre puterea de transformare pe care o oferă starea de siguranță și conectare puteți aprofunda teoria polivagală a lui Stephen W. Porges.
Fericirea și calitatea vieții noastre depind de relații. Relațiile cu părinții, cu profesorii, cu prietenii, cu familia, cu iubiții ne fac să fim cine suntem. De-a lungul vieții avem o relație cu sine, care ne face să ne fie ușor sau greu să fim singuri. Viața de unul singur sau într-o relație nereușită poate fi nesatisfăcătoare dar o relație funcțională poate aduce împlinirea. Relațiile noastre intime ne pot oferi bucuria cea mai intensă atunci când sunt bune și cea mai mare suferință atunci când nu sunt cele potrivite.
Toate relațiile sunt diferite. În baza experiențelor proprii noastre lumi subiective și unice trăim diferit orice relație.
Pentru a construi o relație este nevoie de doi oameni, cineva care oferă și cineva care primește, prin rotație. Și nu este suficient să schimbăm cealtă persoană pentru ca lucrurile să meargă bine. Sunt aproape sigură că și cealalta persoană gândește exact acest lucru despre tine. Asumându-ți responsabilitatea pentru ceea ce vei deveni într-o relație este o cheie care deschide două uși. Schimbă semnificativ ceea ce faci iar cealtă persoană nu va mai putea reacționa în același mod ca înainte. A te implica mai mult într-o relație și a lăsat cealtă persoană să rămână de asemenea ea însăși, presupune că există un anumit nivel de siguranță și de încredere.
Construirea relațiilor de reușire a țării o cerere, în timp ce realitatea și oamenii cu care interacționăm se schimbă tot timpul.
Sentimentul de siguranță este tratamentul. Avem nevoie de relații pentru a fi sănătoși.
Să fiți fericiți!
Psiholog Delia Aldescu
