Cum dispar unele boli în timpul sarcinii ?
Partea a doua a articolului o regasiti aici :
Îmi amintesc că eram adolescentă când probabil am auzit, pentru prima dată, vorbindu-se despre recomandarea facută de către medic unei femei de a rămâne însărcinată, pentru a-și vindeca boala.
Cum adică bebelușul să ajute la repararea mamei, în timp ce mama dă naștere copilului?
Cum adică anumite boli să dispară în timp ce femeile sunt însărcinate?
Peste ani am mai întâlnit femei care au adus pe lume copii, special pentru a-și rezolva o problemă de sănătate.
Mi se părea atât de neprofesionist ca un medic care nu cunoaște tratament pentru boala pacientei să alege să dea unui copil încă nenăscut rolul de a-și vindeca mama.
Nici acum nu sunt împăcată cu ideea de a face copii cu acest scop dar, în urmă cu câțiva ani, în cadrul unei conferințe internaționale despre sănătatea perinatală am aflat despre o descoperire științifică ce mă surpinde și acum. Nu știu în ce măsură era cunoscută și accesibilă informația în urmă cu 40 de ani. Îmi explic că, prin metoda observației medicii au asistat la foarte multe remisii sau ameliorări ale unor boli, la femeile care rămâneau însărcinate. De unde și ideea gravidității cu rol de tratament.
Să vedem cum își pot bebelușii ajuta mamele cu propriilor lor celule încă din perioada intrauterină!
Studiile efectuate în ultimii ani au arătat că în timpul sarcinii apare un schimb de material genetic și celule stem între făt și mamă. Toate tipurile de celule fetale, inclusiv celulele stem, traversează placenta în timpul sarcinii pentru a intra în sângele matern. Celulele fetale pot fi localizate în țesuturile materne în timpul și după sarcină și persistă ca celule microchimerice timp de decenii în măduvă și alte organe. Celulele fetale pot apărea în sângele matern la scurt timp după fecundație, numărul lor crescând în perioada gestației și culminând cu momentul nașterii.
Circulația celulelor fetale a fost asociată atât cu rolul imunomodulator dar și cu participarea la repararea țesuturilor, prin migrarea și integrarea în zonele afectate.
Aceste celule stem pluripotente identifică zona afectată apoi se diferențiază în mai multe tipuri de celule care migrează spre organul afectat al mamei.
Un țesut matern care găzduiește celule microchimerice fetale este inima. La mamiferele adulte, pierderea masivă de cardiomiocite după un eveniment cardiac acut, cum ar fi infarctul miocardic, inițiază un răspuns de vindecare a rănilor care în mod normal duce la formarea unor cicatrici. Interesant este că infarctele miocardice care apar la sfârșitul sarcinii și în primele luni ale perioadei postpartum au rate excepțional de ridicate de recuperare în comparație cu alte forme de patologii cardiace.
Aceste date clinice au condus la ipoteza timpurie că, în acest cadru special, celulele fetale ar putea intra în circulația maternă și ar putea contribui la repararea cardiacă. În timpul gestației la șoareci s-a observat că celulele fetale găzduiesc selectiv țesutul miocardic deteriorat după infarct.
Si pielea rănită este vizată de microchimerismul fetal. În acest context, celulele din vecinătatea plăgii proliferează, se diferențiază și migrează către patul plăgii pentru a restabili integritatea țesutului. La majoritatea mamiferelor, rezultatul final al vindecării rănilor pielii este în mod normal o cicatrice, care nu are structuri tipice, cum ar fi foliculii de păr și glandele sebacee și are o rezistență la tracțiune mai mică decât pielea sănătoasă. Interesant este că, fetușii umani timpurii au capacitatea de a regenera rănile fără cicatrici, abilitate care se pierde după al doilea trimestru.
Un alt studiu efectuat la “ Fred Hutchinson Cancer Research Center” din Seattle a identificat pentru prima dată prezența celulelor fetale în creierul uman de sex feminin. Cea mai bătrână femeie, în a cărui creier a fost identificat ADN-ul masculin a avut vârsta de 94 de ani.
Studiile privind cancerul de sân au demonstrat că femeile care adăpostesc celule materno-fetale au prezentat o rată mai mică de cancer de sân. Aceste constatări oferă o posibilă explicație pentru corelația dintre creșterea numărului de nașteri și reducerea cazurilor de cancer de sân.
Alte studii au indicat faptul că, femeile care au avut mai multe sarcini prezintă un risc mai scăzut pentru a dezvolta cancer cerebral.
Posibilitatea ca celulele fetale să contribuie ca o protecție împotriva celulelor tumorale necesită cercetări suplimentare pentru elucidarea rolului acestor celule în fiziologia mamei și influența lor asupra sănătății materne.
Traficul bidirecțional de celule transplacentare între mamă și făt în timpul sarcinii, prezența și persistența celulelor fetale în țesuturile materne sunt cunoscute ca microchimerism fetal.
Celulele microchimerice dobândite prin sarcină, schimbul reciproc (bidirecțional) de celule în timpul gestației poate duce la grefarea stabilă a unui număr mic de celule străine atât la mamă, cât și la copil, care pot persista mai multe decenii. O femeie poate purta celule fetale din propriile sarcini, chiar și cele care au fost nerecunoscute sau pierdute și, teoretic, fiecare individ poate dobândi și celule de la mame, bunici, frați și chiar unchi și mătuși.
În microchimerismul gemenesc, celulele sunt schimbate între fetușii bigeminali din uter.
Microchimerismul multigenerațional poate apărea, în cazul în care o femeie poate avea celule atât de origine fetală, cât și maternă, care sunt derivate din propriile sarcini și de la mamă. Celulele pot fi transmise astfel încât o persoană poate adăposti celule originare de la bunici.
Moștenirea teoretică asemănătoare cu „pedigree” a celulelor fetomaterne poate fi de-a lungul a trei generații de membri ai familiei.
Intensificarea studierii microchimerismului fetal a apărut la sfârșitul anilor 1800, odată cu descoperirea fascinantă că celulele derivate din placentă pot fi găsite în plămânii post-mortem ale femeilor care au murit de eclampsie. Placenta nu este o bariera solidă. Microchimerismul fetomatern este un proces conservat biologic care poate fi detectat la toate mamiferele placentare.
Studierea prezenței, localizării și caracteristicele microchimerismului feto-maternal pentru înțelegerea impactului acestuia asupra corpului femei și rolul esențial în fiziopatologia maternă are un interes de primă linie.
Starea himerică dobândită de mame ar putea avea implicații de anvergură, influențând recuperarea după leziuni sau intervenții chirurgicale, îmbătrânirea, supraviețuirea grefei după transplant, supraviețuirea după cancer, precum și decizia efectului protector al sarcinii împotriva bolilor mai târziu în viață. Persistența pe tot parcursul vieții a celulelor fetale în țesuturile materne poate chiar explica de ce femeile trăiesc mai mult decât bărbații.
