Eu cred ca Sănătatea este o zestre cu care venim pe lume fiecare;
Sursa creatoare, în inteligenţa şi generozitatea ei, ne-a înzestrat cu tot ceea ce avem nevoie pentru călătoria vieţii – hartă, ghizi, indicatoare şi resurse de toate felurile;
Starea de sănătate este efectul capacităţii noastre de a ne ne conecta la planul înalt a cărui parte importantă suntem toţi.
Uneori însă, ştim bine, deşi ne propunem o ţintă şi un drum bun pentru a ajunge la ea, se întâmplă să ne rătăcim; o alee ce ne pare mai scurtă, mai frumoasă sau mai… răcoroasă decât drumul ales iniţial, ne atrage, o luăm pe acolo şi începem să ne îndepărtăm de calea iniţială; ne putem îndepărta puţin doar, iar când vedem că aleea nu duce nicăieri, ne întoarcem; sau ne îndepărtăm atât de mult, încât nu mai rămâne timp pentru întoarcere chiar dacă avem resurse; ori n-avem timp. Dar resursele cu care am fost înzestraţi la începutul călătoriei vieţii sunt (de) limitate. Sănătatea se termină acolo unde începe dizarmonia, conflictul cu tine însuţi şi cu ceilalţi, frica, neîncrederea, necredinţa, vinovăţia, resentimentul, uitarea iubirii…
Glanda este un organ a cărui funcţionare se caracterizează prin sinteza şi secreţia unei substanţe. Aceste substanţe sunt specifice şi esenţiale pentru armonia organismului.
Există două tipuri principale de glande: glandele endocrine şi glandele exocrine.
Glandele endocrine (fară canale) secretă hormonii (care sunt mesagerii lor) în interiorul corpului, în sânge, glande precum Tiroida, Ficatul, glandele suprarenale etc. acestea au o funcţie internă şi numele lor înseamnă „eu separ”. Aceşti hormoni sunt necesari pentru a menţine echilibrul corpului (homeostazie).
Glandele exocrine îşi secretă produsul în exteriorul corpului printr-un canal care iese la suprafaţa pielii, a unei mucoase sau în tubul digestiv, precum glandele salivare, sudoripare, lacrimale, ficatul sau pancreasul. Glandele sunt oglinda EULUI şi fiecare dintre ele este legată de un centru de energie (chakra). O funcţionare deficitară a glandelor endocrine indică un dezechilibru sau o lipsă de armonie între centrii de energie. Glandele, oricare ar fi ele, introduc în organism carburanţii de care are acesta nevoie, pentru a funcţiona, pentru a pune în funcţiune alte organe. Intercomunicarea dintre glande duce la armonie sau la lipsa acesteia, la echilibru sau la dezechilibru. Faptul de a deveni tot mai conştient şi de a-mi crea propria viaţă, în loc să trăiesc într-un mod automat, asigură o bună funcţionare a glandelor. O funcţionare proastă a glandelor indică faptul că am o dificultate de a găsi a motivaţie, un „carburant” pentru a începe un nou proiect sau pentru a trece la acţiune într-o anumită situaţie (am tendinţa de a amâna lucrurile).
Acest lucru se poate situa şi pe plan raţional, dacă trăiesc o confuzie sau am o dificultate de a vedea clar lucrurile pe care le am de făcut. Există o anumită nesiguranţă interioară. Sunt dezorganizat, dezordonat, atât în viaţă cât şi în gânduri. O disfuncţie a glandelor poate proveni de asemenea, din dorinţe neîmplinite sau din emoţii foarte puternice. Fiind o oglindă a EULUI, glandele reflectă expresia interiorului meu. Sunt afectate dacă trăiesc pasiv, am o atitudine de victimă sau aleg să trăiesc într-un mod inconştient, în mintea mea, în loc să fiu îndrumat de inimă. Dacă există o inflamaţie a glandelor, înseamnă că le port pică celor care m-au jignit, m-au umilit. Nu fac decât să mă protejez…
》Trebuie să Accept: să am din nou încredere în mine, deoarece am toate calităţile necesare pentru a merge înainte şi a trece Ia acţiune.
GLANDA TIROIDĂ
Glanda tiroidă se află la baza gâtului, sub laringe. Este legată direct de gât. Este în relaţie cu sistemul respirator, cu gâtul, ceafa, maxilarele, urechile, vocea, traheea, bronşiile, plămânii şi braţele. Tiroida este centrul vorbirii, al exprimării verbale şi al creativităţii. Are o acţiune şi asupra sistemului neuromuscular. Este legată de exprimarea de sine, de comunicare. Prin acest centru de energie îmi exprim lacrimile, bucuriile, angoasele şi sentimentele.
Fiind prin esenţă producătoare de energie, tiroida secretă doi hormoni foarte importanţi, tiroxina şi tiriodotironina, care conţin iod, recunoscut pentru calitatea sa de antiseptic puternic şi necesar bunei funcţionări a întregului corp. Aceşti hormoni activează metabolismul celular, creşterea şi funcţiile celulare. Fără Tiroidă nu aş putea trăi. Deoarece tiroida reglează temperatura corpului, acţionează ca un termostat care adaptează ceea ce se întâmplă în interior, la ceeea ce se întâplă în exterior. Corpul meu îşi poate exprima astfel într-un mod armonios emoţiile şi gândurile. Tiroida simbolizează, de asemenea, capacitatea mea de a-mi exprima latura divină, de a-mi exterioriza creativitatea. Ea îmi arată cum mă poziţionez, în loc să mă las limitat de ceilalţi.
Tiroida reacţionează atunci când simt că „nu mai respir”. Când mă simt neputincios, deoarece nu pot să vorbesc într-o anumită situaţie. „Oare sunt de acord cu regulile pe care mi le impun ?” Când se află în dizarmonie, tiroida, indică non-exprimarea de sine. Am frecvent impresia că am un nod în gât, sunt prea raţional, devin rigid şi îmi refuz dreptul de a exista. Vorbele mele sunt bruşte şi comunicarea devine conflictuală. Nu îmi ocup locul cuvenit, mă sufoc şi mă simt prizonier. Mă simt ca un fluture căruia i s-au tăiat aripile.
Nivelul de hormoni normal determină controlul de sine: hipertiroidia, indică căldura, epuizarea şi hipotiroidia, frigul şi încetinirea. Deoarece acest centru de energie este legat de exprimarea de sine, un caz de hipo- sau hipertiroidie poate apărea şi dacă am impresia că trebuie tot timpul să înghit jignirile celorlalţi sau dacă viaţa mi se pare nedreaptă cu mine. Deoarece mă complac în acest rol, ajung chiar să provoc în jurul meu situaţii problematice, devenind astfel victimă perpetuă. Aş vrea să las totul să cadă, să fug departe de problemele mele, să le expediez la capătul lumii. Aş vrea ca acestea să dispară. Astfel, dacă am un conflict legat de timp şi sunt obligat să merg mai repede sau mâi încet, tiroida va reacţiona. Pot avea impresia că nu pot crea ceva din cauza lipsei timpului, că a trebuit să cresc prea repede şi să devin adult prea devreme, că nu sunt destul de rapid pentru a ajunge ceva etc. Gâtul, care face legătura dintre cap şi corp, mă ajută să fac din cap gesturile pentru DA şi NU şi face din această zonă legătura dintre corp şi spirit. Dacă orgoliul meu este prea puternic şi îmi închide inima*, pot să nu văd care sunt adevăratele mele nevoi.
Centrul energiei gâtului reprezintă creativitatea mea. Pot să mă simt în poziţie de supunere faţă de o autoritate exterioară. Pot să îi idealizez pe ceilalţi şi acest lucru mă face să mă simt inferior. Această atitudine poate determina corpul meu să reacţioneze printr-un cancer de tiroidă: ceilalţi devin un instrument pentru a-mi umple golul interior, îmi este teamă de o durere, deoarece o neg pe a mea, ceea ce mă face să trăiesc în pasivitate. Când tiroida este în armonie, mă simt deschis faţă de ceilalţi, faţă de ascultare, sunt mai puţin influenţabil. Ştiu să spun NU când este nevoie. Am spiritul deschis şi devin creativ. Sunt capabil să spun adevărul, fără să mă judec sau să îi judec pe ceilalţi. Acest centru de creativitate (vorbirea) mă ajută să am o relaţie de cuplu echilibrată, să îmi exprim iubirea, în loc să vreau puterea asupra celorlalţi, este mai bine să am încredere în vocea mea interioară. 》Acum, imediat Accept: să mă exprim liber şi îmi folosesc toate mijloacele, să îmi dezvolt spiritual creator. Accept, să trăiesc în Adevăr.
HIPERTIROIDIE
Hipertiroidia indică o hiperactivitate, o prea mare activitate a glandei tiroide. Metabolismul meu creşte, am stări de căldură şi transpir mult. Am o dezamăgire mare deoarece nu pot face ceea ce vreau cu adevărat sau nu pot exprima ceea ce am de spus, deoarece răspund aşteptărilor celorlalţi, nu alor mele.
Mă simt depăşit de evenimente. Acumulez tot ceea ce nu exprim şi îmi distrug propria personalitate. Mă simt obligat să răspund aşteptărilor celorlalţi. Prin urmare, trăiesc ranchiună, frustrare şi ură faţă de tot ceea ce nu corespunde cu adevărat aşteptărilor mele. Îmi concentrez atenţia doar pe lucrurile negative. Pot să ascult tot timpul sfaturile celorlalţi, fără să mă ascult pe mine. Îmi construiesc singur o închisoare din care îmi este greu să mai ies, deoarece îi resping pe cei care ar putea să mă ajute. Mă simt neputincios să schimb lucrurile în viaţa mea, în plus, îmi fixez termene foarte scurte în sarcinile pe care le am de făcut, ceea ce îmi cere tot timpul să mă depăşesc pentru a termina la timp proiectele în cauză. Trebuie să fac lucrurile mai repede ! Trebuie să stric totul deoarece mă grăbesc prea tare (mai ales în afaceri) şi acest lucru îmi provoacă un stres puternic. Am impresia că lucrurile sunt prea fugare, că dispar foarte repede şi nu am timp să profit de nimic, ca şi atunci când copiii cresc prea repede şi eu îmi fac prea multe griji pentru ei. Am o mulţime de dorinţe neîmplinite.
Când tiroida mea este hiperactivă, am dificultăţi legate de timp şi de întârziere. Sunt asemenea unui copil naiv şi fără griji, care speră că ceilalţi se vor ocupa de lucruri de care eu nu vreau să fiu responsabil. Corpul meu transmite un mesaj în acest caz. Mi-am pierdut contactul cu E-ul meu profund. Prefer să rămân la suprafaţa lucrurilor, a emoţiilor mele, decât să merg în profunzime şi să risc să am descoperiri neaşteptate.
》Accept: faptul că viaţa nu este o cursă de viteză, ci mai degrabă un maraton. îmi conştientizez puterea interioară. Iau propriile decizii şi îmi creez acţiunile în funcţie de discernământul meu interior. Sunt coautor al vieţii mele.
BASEDOW – GRAVES SAU GUŞA EXOFTALMICĂ
Boala lui Basedow este o stare patologică cauzată de hipersecreţia de hormoni tiroidieni şi caracterizată prin mărirea anormală a globilor oculari şi creşterea volumului tiroidei. Este o afecţiune care afectează mai mult femeile decât bărbaţii. Persoana afectată suferă o accelerare a întregului metabolism, este plină de energie „nervoasă”. Sistemul nervos devine iritabil şi tiroida este tot timpul în hiperfuncţiune, din cauza incapacităţii de a fiza iodul.
Persoana afectată prezintă tulburări de somn, tremuratul mâinii, slăbire, nervozitate şi o transpiraţie abundentă.
Ce încerc să demonstrez celorlalţi prin această hiperactivitate ? Ce anume nu sunt în stare să exprim ? Vreau să demonstrez CINE SUNT, fără să fiu în stare să mă mai opresc. Fac tot timpul mai mult decât mi s-a cerut. Mă simt tot timpul ca într-o turbină şi îmi solicit prea tare tiroida… îmi refulez adevăratele sentimente, nu mă exprim, înghit totul şi vreau să demonstrez ceva, chiar să „mă răzbun”. Cui am nevoie să îi demonstrez ceva? Mă pedepsesc pentru că nu am putut salva la timp pe cineva sau o situaţie. Culpabilitatea mea este mare. Am devenit neîncrezător şi mă simt obligat să fac totul singur, ceea ce îmi dă impresia că am control asupra evenimentelor. Învăț să exprim treptat lucrurile, aleg să fac ce este mai bine pentru mine, fără să vreau tot timpul performanţă şi, astfel, renunţ la autodistrugere. Constat că am nevoie să dau (chiar şi ceva ce nu mi s-a cerut) pentru a mă simţi iubit şi îmi este greu să primesc.
》Aleg să am grijă de mine, Accept: să îmi recunosc nevoile şi să mă împac cu ceea ce sunt cu adevărat. Nu mă mai învârt în cerc şi înţeleg că nu este nevoie să fac atât de multe pentru a fi apreciat. învăţ să mă iubesc şi să mă accept aşa cum sunt. Îmi regăsesc astfel stabilitatea, sănătatea şi echilibrul în viaţa de zi cu zi.
GUŞA
Guşa este umflarea părţii anterioare a gâtului. în general, indică faptul că tiroda este superactivă. Acest lucru provine din accelerarea mai multor procese mentale şi corporale. Tiroida este responsabilă, între altele, de reglarea procesului respirator. Are legătură strânsă cu dorinţa mea de a trăi, cu angajamentul meu de a intra în viaţă.
Hipertiroidia este un răspuns stresant care îmi reflectă angoasa, supărarea, pe scurt, emoţiile intense, neexprimate, care duc la umflarea tiroidei, a gâtului. Am impresia că totul se petrece prea repede ! Din lipsa organizării sau din cauza unul nivel de energie prea scăzut, mă simt într-o agitaţie continuă a evenimentelor, care mă depăşeşte. Poate proveni,, de asemenea, din sentimental de a fi sufocat de viaţă si de responsabilităţile mele. Este ca şi cum tiroida mea ar vrea să afle: „Continui să menţin viaţa sau nu ?” Ar fi bine pentru mine să îmi exprim nevoile, dorinţele, emoţiile, în Ioc să le refulez şi astfel să ajut tiroida să funcţioneze normal.
În cazul în care guşa este rezultatul unei hipotiroidii, adică glanda tiroidă lucrează prea încet, într-o perioadă lungă de timp, ca şi cum s-ar epuiza, această manifestare lasă să se vadă personalitatea mea negativistă şi tendinţa mea spre disperare, deoarece nu prea vreau să fac nimic şi adopt o atitudine de „victimă” faţă de ceea ce mi se întâmplă. Trăiesc multă contrarietate şi amărăciune şi am impresia că toată lumea are ceva împotriva mea. Guşa indică cât de abandonat de ceilalţi mă simt. Am nevoie de iubire şi de atenţie, dar prefer să trăiesc retras. Fug de angoasele mele şi mă deconectez de la emoţiile mele. Vreau să păstrez totul pentru mine.
》Accept să dezvolt o atitudine mai pozitivă şi să am grijă de mine pentru a-mi îndeplini obiectivele.
HIPOTIROIDIA
Hipotiroidia este funcţionarea limitată a tiroidei, o insuficienţă tiroidiană. Cauzele fizice sunt o dereglare a sistemului imunitar, o distrugere a tiroidei prin tiroidită, cu sau fără formarea de anticorpi şi o lipsă de iod, care duce la creşterea nivelului de colesterol şi a oboselii, furnicături şi răceala extremităţilor, constipaţie, scăderea reflexelor, creşterea în volum a limbii etc. Poate apărea şi o stare de descurajare, devin posomorât, negativist şi am sentimentul că nu sunt înţeles. Corpul meu îmi transmite un S.O.S.
Cauzele metafizice sunt la fel de importante. Chakra de la nivelul gâtului are legătură cu comunicarea şi cu creativitatea. Cum este comunicarea cu mine însumi, cu cei apropiaţi şi cu ceilalţi? Cum îmi exprim creativitatea în ceea ce fac? Care este ranchiuna pe care o am şi care „mă roade pe dinăuntru” ? De unde vine această lipsă de dorinţe faţă de viaţă? Hipotiroidia poate proveni şi din incapacitatea mea de a înfrunta o situaţie care apare repetitiv în viaţa mea şi în care nu ştiu cum să reacţionez. Trebuie să încetinesc ritmul, dar acest lucru mă costă mult, fie în cadrul profesional, fie în relaţiile interpersonale. Sunt prea rapid în afaceri. Trebuie să încetinesc, să îmi acord timp, atât mie cât şi celorlalţi. Vreau să fug de responsabilităţile mele. Prefer să trăiesc într-o lume ireală. îmi creez o siguranţă artificială. Consider prea dur faptul de a mă resemna deoarece mă simt depăşit de evenimente.
》Accept: să rămân în contact cu corpul meu emoţional şi fizic. Sunt în siguranţă şi am tot ceea ce am nevoie pentru a aface faţă responsabilităţilor mele. Sunt creatorul vieţii mele. Comunic armonia peste tot în jurul meu. Sunt încrezător şi văd viaţa într-o lumină nouă. Mă las susţinut de viaţă asemenea unui zmeu, mă las purtat de vânt.
TIROIDITA HASHIMOTO
Tiroidită este o inflamaţie a glandei tiroide. Cea mai cunoscută este tiroidita lui Hashimoto.Trăiesc o situaţie care implică frecvent familia şi în care mă simt prins, deoarece nu îmi pot exprima frustrările şi furia. Ajung să trăiesc cu încetinitorul, deoarece emoţiile mele negative mă rod pe dinăuntru. Îmi vine să scuip foc, dar nu vreau să dezvălui anumite secrete care ar putea destabiliza nucleul familial. Prefer să tac şi să mă simt strâmtorat, decât să deschid poarta inimii mele şi să îndrăznesc să mă exprim.
》Accept: să recunosc şi să întâmpin emoţiile pe care le am. Aleg să le exprim verbal, pentru a mă elibera. Iubirea şi lumina pe care le eman formează un cerc care mă va proteja în fiecare moment.
NODULII
Un nodul este o,leziune cutanată sau mucoasă, bine delimitată, aproape sferică şi palpabilă, care poate apărea în diverse straturi ale pielii (dermă, epidermă sau hipodermă). Apare frecvent pe corzile vocale, tiroida sau în ureche.
În acest caz, un nodul mă ajută să conştientizez faptul că trăiesc o decepţie, o ranchiună faţă de un proiect pe care nu l-am putut realiza, deoarece am avut de înfruntat un obstacol foarte mare, care m-a îndepărtat de scopul meu s-au nu m-a lăsat să îl ating. Poate fi vorba despre ceva pe plan profesional sau pe plan afectiv. Comunicarea (corzile vocale) poate fi afectată, poate am vrut să spun ceva ce nu am îndrăznit sau am impresia că am vorbit prea mult şi în gol.
Sau poate fi vorba despre ceva ce am auzit (nodul la nivelul urechii) şi care m-a deranjat atât de tare, încât am oprit proiectul pe care îl derulam. Este important să ştiu că totul se întâmplă la momentul oportun. Observ dacă rigiditatea pe care o arăt în viaţa mea poate fi cauza afecţiunii mele interioare. Dacă sunt prea dur faţă de mine însumi, într-o zi voi vrea să mă revolt. Am uneori impresia că, aşteptările celorlalţi faţă de mine sunt practic nerealiste şi trebuie să fiu altcineva pentru a supravieţui în această lume.
Nodulul apare de obicei într-un loc din corpul meu unde nu vreau să fiu atins (nici măcar de cineva pe care îl iubesc, soț sau în care am încredere, de exemplu un medic) deoarece acest lucru îmi reaminteşte un şoc emoţional, un eveniment dureros. Sentimentul meu de nesiguranţă poate fi amplificat în acel moment. Pot retrăi o situaţie în care mi s-a spus „nu”: şi a fost ceva foarte dureros pentru mine. Nu primesc recunoaşterea de care am nevoie şi nu am încredere în puterea mea creatoare.
》Accept: aspectul care mi-a oprit entuziasmul, pentru ca apoi să îl pot depăşi. Important este să îmi ating ţelul fixat, indiferent care vor fi obstacolele de pe parcurs. Voi fi mai mândru şi mai mulţumit de mine ! Îmi las la o parte masca şi învăţ să fiu eu însumi. Aleg să realizez proiecte care îmi sunt dragi şi care sunt importante pentru mine şi pentru ceilalţi. Poziţionându-mă voi putea să îmi exprim nevoile şi voi avea toată energia necesară pentru a-mi atinge toate ţelurile.
GLANDE SUPRARENALE
Principala funcţie a glandelor suprarenale este de a produce hormonul stresului, adrenalina precum şi cortizolul şi cortizonul. Aceste glande reglează pulsul şi presiunea sângelui şi ajută corpul să simtă situaţiile periculoase (frica, lupta, supravieţuire etc).
Sunt legate de părţile solide ale corpului şi mă menţin în contact cu energia pământului, cu lumea materială, cu nevoile fundamentale şi cu acceptarea, părţii mele materiale şi a personsalităţii mele. Când acest centru se află în dizarmonie, înseamnă că sunt tot timpul preocupat de nevoile mele materiale, nu am încredere în ceilalţi şi nu sunt niciodată mulţumit. Când trăiesc frici, stres sau nelinişte (reale sau imaginare) comportamentul meu este agresiv, coleric, nerăbdător, mai ales atunci când glandele suprarenale lucrează în exces. Când funcţionează sub capacitatea normală, mă descurajez uşor, amân lucrurile pe mai târziu şi nu vreau să fac faţă problemelor mele, prefer să fug. Îmi lipseşte curajul şi voinţa pentru a face faţă vieţii. Când mă simt înspăimântat, în pericol sau chiar sunt în pericol, în realitate, percepţia mea poate fi diferită, dar corpul meu va răspunde imediat în orice situaţie de stres şi de tensiune, pe care o simte ameninţătoare, fie că acea situaţie se va manifesta, fie că nu.
Corpul răspunde la fel de serios şi avertizărilor pe care le poate provoca un stres. Îi va lipsi coordonarea. Acel pericol poate avea legătură cu o situaţie din viaţa mea în care îmi este teamă că voi pierde timp, bani, o recompensă, un partener etc. deoarece am luat o „decizie proastă” sau am ales o „direcţie greşită” în viaţa mea. „Oare mă aflu în direcţia cea bună, pe calea cea bună ? ” Vreau să merg foarte repede şi foarte departe într-un anumit domeniu din viaţa mea, dar acest lucru implică o determinare puternică, alegeri atente şi nu îmi acord dreptul de a greşi, care de fapt, nu este decât o experienţă din viaţă, iar de aici provine stresul puternic. Uneori am impresia că îmi „pierd busola”. Trăiesc cu teama că mă voi pierde: poate fi în sensul propriu, în sensul că îmi pierd direcţia, nu găsesc drumul, într-o situaţie dată sau în viaţă, în general. Pot avea, de asemenea, impresia că m-am rătăcit sau că m-am pierdut deoarece nu mi-am urmat valorile profunde şi am vrut să fiu pe placul celorlalţi. Pot să mă simt abătut. Mă simt ca o oaie rătăcită de turma sa, izolat, pierdut, la marginea societăţii, debusolat, fără repere. Rătăcesc peste tot, ca un călător, neştiind încotro mă îndrept. Mă simt la marginea societăţii.
Uneori am impresia că halucinez. Este posibil să trăiesc o iubire imposibilă, să mă înşel cu privire la sentimentele mele sau persoana în cauză să fie inaccesibilă. Nu vreau să mă poziţionez, nu vreau să fiu nici văzut, nici cunoscut. Glandele suprarenale se află deasupra rinichilor, consideraţi a fi sediul fricii şi al durerii. Adrenalina care se eliberează atunci când sunt într-o stare de excitabilitate, mă stimulează, mă face mai creativ sau, din contră, îmi poate provoca probleme, mă poate distruge. O acumulare prea mare de stres duce la o epuizare totală. Sindromul „ce e prea mult strică” poate funcţiona în mod regulat. Există mai multe situaţii în viaţa mea sau în societate, în general, pe care le consider aberante. Caut tot timpul în altă parte, ceea ce se poate găsi chiar sub nasul meu. Am o nevoie nesătulă de a avea tot ce este mai bun, indiferent în ce domeniu al vieţii. Când glandele suprarenale se află în armonie, mă simt în simbioză cu toate fiinţele de pe pământ.
》Accept să renunţ la atitudinea mea defensivă şi decid să îmi fixez un scop în viaţă. Adopt un stil de viaţă mai simplu şi devin mai deschis, îmi regăsesc echilibrul. Am încredere în ceea ce îmi poate aduce lumea materială siguranţă şi protecţie. Mă trezesc dimineaţa, plin de energie, am poftă de viaţă şi sunt capabil să trec la acţiune. Conştientizez ceea ce îmi doresc cu adevărat. Călătoresc prin viaţă cu încredere şi credinţă.
SISTEMUL IMUNITAR
Apărarea organismului este asigurată de sistemul imunitar, care este esenţial pentru a mă proteja de agresiunile din exterior, precum bacteriile, viruşii, ciupercile microscopice şi orice alte probleme. Sistemul imunitar recunoaşte celulele străine, agenţii infecţioşi patogeni, dar şi celulele dintr-un alt organism şi astfel poate respinge implanturile. Fără o funcţionare bună şi completă a acestui sistem, aş fi mort.
Sistemul imunitar este în relaţie directă cu stările mele emoţionale şi o suferinţă puternică pe care o trăiesc, poate reduce mult forţa acestuia. Celulele imune se dezvoltă la început în măduva osoasă şi care se transformă în celule T sunt transportate, la maturitate, până la glanda timus, situată lângă inimă*. Celulele T joacă un rol primordial în identificarea şi eliminarea celulelor sau substanţelor străine şi nocive pentru corp; trebuie să fie, de asemenea, capabile să recunoască ceea ce este bun pentru organism. în scopul de a-mi menţine corpul într-o stare de sănătate cât mai bună, celulele T diferenţiază, discern, tolerează sau resping, la nevoie elementele străine. Sistemul imunitar se ocupă de sistemul de referinţă şi deci, de ceea ce sunt, de individualitatea mea. Îmi păzeşte fortăreaţa (fizică şi emoţională) şi îşi foloseşte rezistenţa pentru a combate agenţii periculoşi. Localizarea glandei timus, faţă de inimă mă face să conştientizez şi mai bine relaţia existentă între corp şi spirit.
Sistemul imunitar răspunde sentimentelor şi totalităţii gândurilor mele, fie că sunt pozitive, fie că sunt negative. Astfel, toate gândurile legate de furie, de supărare, de ură, de resentimente şi de autodistrugere vor avea tendinţa de a slăbi sistemul imunitar. Pe de altă parte, orice gânduri de iubire, de armonie, de frumuseţe şi de pace interioară vor avea tendinţa de a întări sistemul imunitar. Timusul este glanda endocrină care are legătură cu chakra (centrul de energie al) inimii. Aşadar, când sistemul meu imunitar este atins, nevoia mea de iubire este, de asemenea, foarte mare. Creierul este şi el foarte legat de sistemul imunitar şi anumite stări de pirit au un efect puternic care poate afecta funcţionarea sistemului.
Conştientizez faptul că, sistemul meu imunitar poate fi foarte ocupat să înlăture propriile mele gânduri negative (inamicul interior) în Ioc să elimine agresiunile din exterior (inamicul exterior). Acest sistem poate slăbi dacă principala mea preocupare este să mă îndoiesc de locul şi de respectul pe care mi Ie acord. Acest lucru îşi poate avea originea în copilăria mea, în relaţie cu unul dintre părinţi: simţeam că cuibul meu era în pericol, aveam impresia că un vânt de nebunie plana deasupra casei. Mă aflu într-o dinamică de autodistrugere emoţională. Mă uit pe mine însumi, mă consider mai puţin important decât ceilalţi, negând astfel cine sunt şi nu îmi exprim adevăratele nevoi ? Mă întreb ce valorez şi ce le pot oferi celorlalţi ? Viaţa mea este plină de condiţii pentru a îndeplini lucruri sau pentru a fi fericit, pur şi simplu. Mă resemnez prea uşor în faţa obstacolelor care se ridică în faţa mea, deoarece nu îmi mai doresc să trăiesc. Nu mai am niciun motiv să mă apăr. Deoarece nu sunt capabil să văd ceea ce este bun sau rău pentru mine, să identific clar cine sunt faţă de ceilalţi, fară să judec şi fără autocritică, sistemul imunitar nu mai poate să mă protejeze. Nici măcar nu mai ştie dacă trebuie să îşi facă treaba, pentru că eu nu mai arăt nicio dorinţă intensă de a trăi.
》Accept, începând de acum, să identific emoţiile pe care le trăiesc, oricare ar fi acestea. începând de acum îmi formez obiceiul de a mă debarasa de deşeurile care mă împiedica sau pot diminua eficienţa sistemului meu imunitar. Mă ocup de sentimentele de tristeţe, de singurătate, de abandon, de devalorizare etc. şi încerc, prin intermediul situaţiilor în care trăiesc acdeste emoţii, să văd mesajul sau lecţia de viaţă pe care o am de învăţat. Astfel, restabilesc echilibrul dintre viaţa mea interioară şi cea exterioară şi sistemul imunitar devine pe deplin ‘ funcţional. Mă detaşez de valorile şi de aşteptările societăţii şi îmi construiesc propriile mele preferințe. Astfel mă conectez la puterea mea creatoare şi de vindecare, care îmi hrăneşte şi îmi întăreşte imunitatea naturală, îmi descopăr bogăţia interioară. Iau decizia de a învăţa să mă simt bine cu mine însumi şi sunt mai în măsură să am o viaţă socială mai bogată şi fondată pe adevăratele valori.
Vindecarea presupune credinţă în sursa creatoare şi încrederea în resursele interioare. Odată ce ai ajuns, cu mintea şi cu inima, la acel punct in care ai pierdut calea cea bună, regăsirea ei şi reluarea călătoriei este posibilă. Totul este ca, chiar şi atunci când resursele trupului de a străbate drumul înapoi sunt limitate ori aproape inexistente, să ai credinţă şi încrederea că vei reuşi – prin intuiţie, printr-un pas lateral, prin salt în înălţime sau prin zbor… Vindecarea nu o găseşti neapărat la capătul unei căi vindecătoare. Vindecarea este cel mai adesea, chiar Calea spre Vindecare. Iar Calea spre Vindecare trece întotdeauna prin punctul unde mintea, inima şi trupul se unesc şi devin Una cu Energia Creatoare şi cu Iubirea… Vindecarea este în Tine. Sper că această lucrare, să te ghideze către acel Ioc din tine însuţi/însăţi unde vei găsi resursa tămăduitoare cu care ai fostînzestrat(ă).
Sănătate şi Armonie vă doresc !
Sursa: Marele Dicţionar al Bolilor şi Afecţiunilor – Cauzele subtile ale îmbolnăvirii de Jacques Martel, îl găsiți pe Grupul nostru de facebook- Tiroida România 🇷🇴