Încă de la mijlocul secolului al 19-lea au fost menţionate cazuri de mixedem, însă, în perioada respectivă, această patologie nu fusese asociată unei lipse de hormoni tiroidieni. Legătura a fost identificată numai după ce chirurgii au identificat apariţia unui mixedem după ablaţia glandei tiroidiene.

Iniţial au fost efectuate încercări chiar de realizare de transplanturi de glande tiroidiene, însă acestea nu au evidenţiat obţinerea de succese durabile, deoarece simptomele hipotiroidismului au revenit frecvent.

Glandă tiroidă crudă la micul dejun?

În perioada respectivă a fost întreprinse primele încercări terapeutice prin administrarea intravenoasă, subcutanată sau orală a extractului de glandă tiroidiană, fiind consumat în mod suplimentar ţesut crud sau gătit de glandă tiroidă. Această formă de tratament a prezentat la momentul respectiv succese remarcabile în tratamentul hipotiroidismului. Cu toate acestea au fost menţionate şi simptome „misterioase” ca urmare a administrării acestui tratament oral, care nu au făcut însă obiectul verificărilor suplimentare.

Studiu de caz cu privire la o încercare de tratament cu glande tiroide de origine ovină Am examinat cele două studii de caz din anul 1890. Acestea au fost publicate în British Medical Journal din data de 9.10.1892:

• În unul dintre cazuri a fost vorba despre o pacientă de sex femeiesc, în vârstă de 37 de ani, al cărei hipotiroidism părea să fie deja foarte avansat la momentul la care a fost examinată pentru prima dată de către doctor în anul 1890. Pentru început sunt enumerate simptomele de care suferea această persoană în anul 1890 când, ca urmare a hipotiroidismului, a fost spitalizată pentru o perioadă de 6 săptămâni. Ameţeală, mixedem, membrele sale inferioare, superioare şi faţa erau puternic tumefiate, iar degetele erau atât de umflate, încât a fost necesară tăierea verighetei pentru a o scoate de pe deget.

Pacientei îi cădea părul, iar aceasta slăbise foarte mult. În mod suplimentar, îşi pierduse pofta de mâncare. Pacienta acuza stări de frig şi nu mai putea transpira. Pacienta nu mai avea nici menstruaţie. De asemenea, a început să prezinte pierderi de memorie, a început să se exprime cu dificultate, a început să-şi conştientizeze în toate situaţiile tot mai frecvent neputinţa, şi-a pierdut din dinamism, iar mişcările sale au devenit mai lente. Sprâncenele i s-au subţiat. Temperatura pacientei a fost cuprinsă între 35,4 C şi 36,6 C, cu o medie de 36,1 C. Pulsul a fost cuprins între 52-68, cu o medie la 64.

Ulterior a fost tratată pentru prima dată cu hormoni tiroidieni în luna iulie 1892, ceea ce înseamnă după 2 ani.

În acest context se menţionează că au fost tocate 2 glande tiroidiene de provenienţă ovină şi au fost oferite pacientei pentru administrarea orală. În sensul descris şi în manualul lui Hager (a se vedea mai jos), glanda tiroidă proaspăt prelevată de la ovine era feliată şi întinsă pe pâine pentru a fi mâncată.

1 glandă tiroidă de la ovine corespunde unei cantităţi de aproximativ 1000 mg pulbere de glanda tiroida

Aş putea afirma că a fost vorba despre un tratament radical. 1 glandă tiroidă de oaie cântăreşte între 4-7 g.

În „Manualul lui Hagers cu privire la practica farmaceutică pentru farmacişti, medici şi chimişti…” am identificat diferite informaţii de natură cantitativă:

1 glandă tiroidă proaspătă (probabil de la ovine, aproximativ 4-7g, medie = 5,5g)= 600 mg pulbere de glandă tiroidă

10 g glandă tiroidă proaspătă = 1000 mg pulbere de glandă tiroidă maro

Cu raportare la afirmaţia formulată de către dr. Lowe în sensul că majoritatea pacienţilor au nevoie de 2,5 – 3,5 capsule Thyro-Gold a 300 mg = 750-1050 mg pulbere provenită de la nivelul glandei tiroide pentru a remedia problema. Pacientul mediu care suferă de hipotiroidism ar trebui astfel să consume zilnic aproximativ 1 glandă tiroidă de la ovine pentru a nu înregistra permanent niciun simptom. În sensul informaţiilor transmise, în ziua următoare s-a constat o creştere a pulsului la 72. Tot în ziua următoare, data de 28 iulie, i s-a administrat doza următoare: „2 drahme” dintr-un extract de glicerină, produs din glande tiroide proaspete. La ora 23 i s-a administrat preparatul buvabil, iar la ora 24 îi crescuse temperatura deja la 37,2 C, în timpul nopţii, la ora 3, a fost atinsă o valoare de 37,4 C, iar dimineaţa de 36,6 C. La momentul respectiv, pacienta transpira.

După două zile, la data de 29 iulie, pacienta a acuzat simptome precum greţuri şi a fost uşor bolnavă. Faţa pacientei era roşie, acestea resimţea dureri la nivelul întregului organism, iar temperatura sa a scăzut la 36,6 C, cu o creştere a pulsului la 80.

În ziua următoare s-au administrat pacientei pe cale orală alte 2 glande tiroidiene.

În consecinţă, în ziua următoare, la data de 30 iulie, s-a înregistrat creşterea temperaturii până la 37,4 C. În perioada cuprinsă între 31 iulie şi 3 august nu au mai fost administrate pacientei pentru moment glande tiroide.

În perioada cuprinsă între 3 august şi 17 august i s-au administrat ulterior din nou în total 20 de glande tiroide pe cale orală. Cu toate acestea, pacienta a vomitat 10 glande tiroide… cu siguranţă că acestea nu erau tocmai o delicatesă. Astfel, pe parcursul unui interval de 15 zile a consumat 10 glande tiroide, în fapt fiind necesară atingerea unui număr de 20.

Se menţionează în mod suplimentar că temperatura acesteia în perioada cuprinsă între 9 august şi 16 august a fost cuprinsă în toate situaţiile între 36,6-37 C, iar pulsul său a ajuns până la 116.

La data de 17 august s-a înregistrat o creştere a temperaturii sale până la 37,7 C, iar la momentul respectiv a fost sistată pentru prima dată administrarea suplimentară de glande tiroide. În sensul arătat mai sus, pacienta a fost nevoită să consume în anumite zile 2 glande tiroide. Aceasta reprezintă fără îndoială o cantitate importantă. În mod suplimentar, temperatura a variat ulterior în toate situaţiile între 36,6 şi 37 C. Pe parcursul acestei perioade de administrare a tratamentului a survenit o modificare vizibilă a pacientei. Medicul acesteia a afirmat că nu a mai recunoscut-o, toate tumefacţiile din regiunea facială şi a membrelor superioare dispăruseră, pacienta a reuşit să se încălzească din nou şi a putut transpira. Astfel, pacienta consumase în medie 1 glandă tiroidă per zi pentru a beneficia de dispariţia simptomelor sale pe parcursul unui interval de numai câteva săptămâni. În sensul experienţei acumulate de către dr. Lowe în asociere cu „Thyro-Gold” se constată că majoritatea pacienţi au nevoie de 2,5 -3,5 capsule de pulbere provenită de la nivelul glandei tiroide = 750 – 1050 mg pentru a scăpa de toate simptomele. În prezent, numeroşi pacienţi încep cu 1 grain de hormoni tiroidieni naturali pe zi – cu siguranţă doar o fracţiune dintr-o glandă tiroidă de oaie, iar ulterior beneficiază de o creştere treptată la doze mai ridicate, în funcţie de starea lor, de temperatură şi de valorile din sânge. Dr. Lowe recomandă pacienţilor săi să înceapă cu 1 capsulă a 150-300 mg pulbere de glandei tiroide. Această cantitate corespunde aproximativ 1 grain

Sursa : http://natuerliche-schilddruesenhormone.com/RO/index.php/tag