Disfuncțiile legate de tiroida pot cauza probleme oculare.
Aceste probleme pot fi atât minore, cum ar fi o simplă arsură, ochi uscati,cât și probleme severe precum durere, diplopie, proeminență a globilor oculari, pierderea severă a vederii.
Orice afecțiune care modifică producția de film lacrimal, o reduce sau o face să se evapore rapid provoacă un „sindrom de ochi uscat”:
• senzație de corp străin și nisip în ochi,
• vedere încețoșată și dureri de cap,
• înroșire frecventă și conjunctivită,
• disconfort la lumină
• dureri de ochi când deschideți ochii dimineața
• lacrimare excesivă în caz de frig, vânt, climat uscat
Sindromul de ochi uscat poate apărea izolat, ca urmare a modificărilor hormonale (în special la femeile adulte și mature) sau a tipului de mediu (și mai ales a calității aerului) în care trăiești. Alteori, însă, poate apărea din cauza altor patologii. Ne referim în special la bolile autoimune.
Așa că haideți să aflăm împreună care sunt bolile autoimune care, pot declanșa o alterare a filmului lacrimal care poate duce la Sindromul de Ochi Uscat:
Vitiligo
Vitiligo este o boală autoimună în care melanocitele, celulele responsabile de producerea melaninei, sunt atacate de sistemul imunitar. În timp ce rămân în viață, melanocitele nu mai sunt capabile să producă melanină și, prin urmare, pacientul cu vitiligo are pete nepigmentate. Vitiligo poate apărea și pe pleoapa și marginile pleoapelor și deseori asociat cu un anumit ochi uscat.
Rozaceea
Este o dermatoză cronică asemănătoare ca aspect cu acneea. Apare mai ales pe fata intre 30 si 50 de ani, cu eritem persistent, pustule si papule. Poate implica si sistemul vizual, declansand o serie de simptome care afecteaza corneea, conjunctiva si, nu in ultimul rand, o alterare a filmului lacrimal.
Dermatita seboreica
Dermatita seboreică este o boală autoimună care afectează toate acele zone ale corpului cele mai dotate cu glande seboreice. Se prezintă cu o alterare a funcționalității acestora, ceea ce dă naștere unei stări iritative cronice. La nivel ocular poate afecta și glandele Meibomian și, prin urmare, poate duce la un sindrom de ochi uscat.
Artrita reumatoida
Artrita reumatoidă este o boală autoimună progresivă și anchilozantă ale cărei cauze sunt încă în curs de investigare. Poate afecta mai multe niveluri, implicând diferite organe și sisteme. La nivel ocular poate duce la durere, fotofobie, alterarea filmului lacrimal precum si procese inflamatorii precum uveita si sclerita.
Sindromul Sjögren
Sindromul Sjögren este o boală autoimună care implică în special glandele exocrine. Pe lângă numeroase alte simptome, sindromul provoacă uscăciune marcată pe mai multe niveluri: a cavității bucale, a căilor respiratorii, vaginal. Din punct de vedere ocular, sindromul Sjögren duce la xeroftalmie (uscăciune) asociată adesea cu keratoconjunctivită seaca.
Lupus eritematos sistemic
Lupusul eritematos sistemic este o boală autoimună de tip reumatic în care sistemul imunitar atacă organismul la diferite niveluri. Simptomele sale pot fi pe cât de ușoare, pe atât de pronunțate. Printre acestea amintim febra, eritemul, cefaleea, problemele renale, senzatia de oboseala, dar si o alterare marcata a filmului lacrimal.
Tiroidită autoimună
Tiroidita este un grup de patologii tiroidiene cu diferite caracteristici clinice și morfologice. Cea mai cunoscută și mai frecventă dintre ele se numește Tiroidita Hashimoto, de la numele medicului care a identificat-o pentru prima dată în 1912. Cel mai frecvent simptom (deși nu întotdeauna prezent) este hipotiroidismul, asociat cu diabetul de tip I, vitiligo, alopecie, febră, tulburări neurologice, dureri articulare, senzație de slăbiciune, alterarea valorilor hepatice și altele. Un simptom comun este uscarea ochilor.
Oftalmopatia tiroidiană
Oftalmopatia tiroidiană constă în modificări hormonale asociate cu boala Graves care determină tabloul clinic al unei boli oftalmologice oculare numită oftalmopatie tiroidiană.
Aceasta se caracterizează prin:
Hipertrofia și hiperplazia mușchilor extrinseci ai ochiului.
Proliferarea grăsimii și a țesutului conjunctiv orbital.
Retentie de lichide prin acumularea de mucopolizaharide, sub pleoapa si pielea orbiculara, cu infiltrarea tesuturilor din spatele septului orbital.
Aceste modificări determină Exoftalmia, adică proeminența globului ocular.
Este simptomul caracteristic oftalmopatiei și acestei forme autoimune de hipertiroidism. Este cauzată tocmai de creșterea în volum a conținutului orbitei, care împinge bulbul înainte.
Este de obicei bilateral, deși gradul de proeminență este adesea diferit la cei doi ochi.
Retracția pleoapelor cu închiderea incompletă a pleoapelor.
Uneori, această afecțiune face ca exoftalmia să pară mult mai pronunțată decât este.
Vedere dublă (diplopie) și/sau vedere încețoșată.
Strabism.
Privire fixă, cu „expresie speriată”.
Reducerea atât a frecvenței, cât și a amplitudinii clipirii.
Tremurul pleoapelor la mijirea ochilor.
Edemul pleoapelor.
Ochi uscat.
Senzație de corp străin.
Lăcrimare excesivă.
Chemoza (acumularea de lichid în conjunctivă) și hiperemie conjunctivală
Modificări ale corneei, cum ar fi cheratita lagoftalmică (închiderea incompletă a pleoapelor).
Fotofobie (sensibilitate crescută la lumină)
Creșterea presiunii intraoculare.
Neuropatie optică în cazurile de exoftalmie crescută
Boli inflamatorii cronice intestinale
Mai multe studii științifice au evidențiat legătura dintre bolile inflamatorii intestinale cronice și sindromul de ochi uscat. Acestea includ colita ulcerativă, boala Crohn și sindromul de colon iritabil. Legătura dintre afecțiunile intestinale și cele oculare își are originea în faptul că alterarea microbiomului intestinal care caracterizează aceste patologii se reflectă la rândul său într-o alterare a filmului lacrimal.
Bolile autoimune se însoțesc adesea între ele generând o suprapunere și multiplicare a simptomelor și manifestărilor în diferite organe și zone ale corpului. Este clar, așadar, că aparatul vizual nu este aproape niciodată lipsit de implicare și că boala oculară cel mai manifestată la pacienții cu o boală autoimună este Sindromul de ochi uscat. Prin urmare, este esențial să se implice în mod servil un specialist oftalmolog în ochi uscat, pentru a identifica cele mai potrivite tratamente de la caz la caz.
