Organismul nostru este un sistem inteligent auto-organizat. Un sistem regulatoriu. De la natură (sau de la Bunul Dumnezeu, cum doriți) suntem creaţi astfel încât de abia dacă putem foarte puţin influenţa metabolismul nostru. El are propriul sens. Iar un „control” din afară este condamnat eşecului (sau condamnă pacientul!). Aceasta şi datorită faptului că fundamentele homeostazei, adică ale echilibrului dintre procesele organismului, de abia dacă sunt cunoscute.
Hormonii sunt turnaţi ca într-o sticlă
Unele femei primesc, după o vizită la medic, ştirea că „aveţi prea puţini hormoni tiroidieni.” Din acest moment începe o terapie complet iresponsabilă. Se efectuează un calcul prin care se stabileşte de cam câţi hormoni duceţi lipsă şi cam ce cantitate ar trebui „turnată” în Dumneavoastră, pentru a atinge standardul stabilit de…. Cine ştie cine? Astfel că vi se prescrie un preparat hormonal prin care să atingeţi din nou „normalitatea”. Până aici, din punct de vedere tehnic, toate bune. Nu mai ai mălai în casă, mergi la Alimentară şi-ţi cumperi, nu? După care totul este în ordine, nu? Poţi face chiar şi o mămăligă. Aiurea! După trei luni se repetă analiza hormonilor şi, ce minunat (pentru că vi se mai prescrie o reţetă, şi trebuie să mai veniţi la nenea Doctor la control, că şi el e om), încă vă mai lipseşte ceva. Bine, dar deficitul fusese calculat şi completat, nu? NU! Mai primiţi un preparat, cu un dozaj şi mai mare, după alte trei luni încă unul, şi mai şi, iar după un an îl primiţi pe cel cu dozajul maxim!
Este dovada concretă că organismul uman nu este o maşină căreia să-i schimbi uleiul şi să-i complectezi lichidul de frână la fiecare 10.000 de Km. Nu putem pur şi simplu „complet” o substanţă ca şi cum ar fi apă într-o sticlă, pentru ca să corespundă nivelul standard. Motivul pentru care nivelul hormonal era scăzut în comparaţie cu aşa-zisa „normă” nu ne este cunoscut, deoarece este multifactorial şi adânc înrădăcinat în procesele metabolice umane, pe care, cu toată tehnologia noastră de astăzi, nici nu le cunoaştem şi nici nu le stăpânim.
Tumori cauzate de înlocuitorii hormonali?
Tot aşa de puţin cunoscute sunt şi procesele declanşate prin „turnarea cu de-a sila” de hormoni în organism. Cum sunt influenţate circuitele regulatorii ale corpului, şi prin aceasta preluarea de oxigen în fiecare celulă (respiraţia celulară)? Există indicii asupra faptului că actuala tehnică de diagnostic al afecţiunilor tiroidei (mai ales scintigrafia) precum şi terapia de completare hormonală sunt factori declanşatori pentru formarea tumorilor.
Citez din Dr. Cornelius Moermann: „ Atunci când metabolismul celular al iodului este dereglat, anumiţi hormoni hipofizici precum şi tiroxina produsă de tiroidă nu mai sunt capabile să normalizeze respiraţia celulară. Acestea nu mai pot prelua oxigenul. Atunci când lucrul acesta ajunge la un nivel grav, respiraţia internă a celulei fiind puternic redusă, celula se re-programează respirator (deci energetic) pe fermentare iar în celulă apar condiţiile unui mediu anaerob. Prin aceasta o celulă normală se transformă într-una canceroasă.”
Adică pe scurt spus: este tiroida afectată, creşte probabilitatea unui cancer.
Scintigrafia dăunătoare
În zilele noastre este la ordinea zilei să se controleze tiroida periodic. Atâta timp cât acest lucru se produce cu ajutorul unui test sangvin sau al ultrasunetelor, totul este în ordine. Se apelează totuşi la o scintigrafie şi la folosirea injecţiilor cu iod radioactiv, atunci avem de a face cu un diagnostic distructiv. Deja simpla administrare a iodului normal este controversată în medicină. Darămite a iodului radioactiv! Nu pot înţelege nici un medic care aplică această procedură, şi nici un pacient care doreşte neapărat să îşi producă singur o „Hiroşima” personalizată.
Următorul studiu confirmă pericolele unei scintigrafii: la cererea Congresului american, a fost efectuat un studiu în 1988 de către „Center of Desease Control” (CDC) şi de către „National Cancer Institut” asupra urmărilor testelor atomice americane desfăşurate în timpul războiului rece. Rezultatele au fost zguduitoare. În această perioadă au apărut 37.000 de cazuri de cancer, dintre care 15.000 cu urmări fatale. „În mod deosebit răspândirea de Iod 131 radioactiv a ridicat substanţial riscurile de cancer în rândul populaţiei.” Deja din Noiembrie 2006, atunci când spionul sovietic Litvinenko a fost asasinat, ştim ce anume pot provoca substanţele radioactive în organismul uman. Nu este posibil să fii atât de iresponsabil şi să afirmi că substanţele radioactive, în cadrul unui tratament medical (în cadru organizat, tovarăşi!), sunt „bune”.
Că în medicină se folosesc substanţe radioactive BUNE! Doar aşa, pentru că sunt folosite de medicina alopată! Nemaivorbind de faptul că o analiză de sânge şi un control cu ultrasunete sunt absolut suficiente. Pe deasupra, mai există astăzi şi alte metode, inofensive, cum ar fi metoda rezonanţei câmpului magnetic (MetaScan, Oberon…), practicată de ruşi. (Da, da ăia nu au concerne farma care să profite de pe urma unor metode de diagnostic scumpe!)
Decizii pripite în favoarea terpiilor invazive
În cazul în care, în urma unui diagnostic alopat se constată iregularităţi cum ar fi un nivel hormonal care nu corespunde „standardului”, noduli calzi sau chisturi, se va reacţiona de regulă radical, prin operaţie (aduce venituri bunicele) sau prin terapie cu înlocuitori hormonali pentru tot restul vieţii (abonament pe viaţă la intoxicare).
Acest lucru este regretabil. Gândiţi-vă că organismul Dumneavoastră formează întotdeauna cantitatea corectă şi necesară de hormoni, la timpul potrivit. Această producere şi livrare „în timp exact” de hormoni nu o puteţi înlocui cu pilule. Iar pe deasupra nici nu se mai pune problema de a afla care este cauza pentru care glanda tiroidă a „deraiat”. Ori acest lucru este de regulă simplu de înţeles. Tiroida este o parte a unui sistem regulator. Din tehnologie ştim că atunci când o parte a unui sistem nu funcţionează corect, nu mai funcţionează corect nici celelalte părţi, deoarece ele încearcă să compenseze partea defectă.
În societatea noastră modernă există doar foarte puţini oameni care să nu aibă deficienţe intestinale, respectiv probleme ale mucoasei intestinale. Metodele calitative confirmă din păcate acest adevăr zilnic. Dacă intestinul nu mai functionează corect (vezi in quibono.net articolul „Intestinul este de vină” după Albert Hesse) acest lucru nu va rămâne fără urmări asupra glandei tiroide. În timp ce deficitul intestinal se desfăşoară tăcut (asimptomatic de multe ori), compensarea pe care o produce tiroida are simptomatică evidentă, vizibilă, cum ar fi dereglările de ritm cardiac, de temperatură a corpului, de tensiune sangvină, etc.
Din păcate pacientul va fi diagnosticat pe baza acestor simptome secundare, în timp ce adevărata cauză va ramâne în continuare ignorată şi nerecunoscută. Această întrebare, asupra cauzei reale, nici măcar nu este pusă la modul general. (Aceasta deoarece medicina alopată este fixată structural pe eliminarea simptomelor, şi nici decum a cauzelor acestora.
Dispare simptomul, dar rămâne boala! După care dispare omul, dar rămâne medicina alopată!)
Intervenţia medicinei integrale
Prima regulă a medicinei integrale (sau naturiste) este: „În primul rând să nu produci daune!”
Fundamental, nu prescriu pacienţilor substanţe care să substituie substanţele proprii corpului uman, căci indiscutabil aceasta este o cale greşită. Încerc să susţin glandele prin informaţiile şi materialele primare de care acestea au nevoie, astfel încât ele să îşi poată relua activitatea (funcţionarea) normală. În felul acesta nu intervin în sistemul (circuitul) regulator al organismului, şi tocmai în aceasta constă deosebirea conceptuală între medicina integrală şi cea alopată.
Practic este imposibil să influenţezi un sistem pe care nu-l înţelegi, dar este foarte posibil să îi favorizezi activitatea. Organismul trebuie să îşi producă singur substanţele de care are nevoie, şi încă şi mai mult, el trebuie să le producă conform necesităţilor lui regulatorii. Pe deasupra, fiecare persoană care ia hormoni sau are de gând să ia hormoni, trebuie să fie conştientă că aceşti hormoni produşi chimic de către industria farmaceutică, au cu adevăraţii hormoni doar o asemănare tangenţială, firavă. Hormonii sunt proteine individuale. Cei ai Doamnei Popescu nu sunt identici cu cei ai Doamnei Ionescu! Şi oricum nu sunt identici cu cei produşi tehnologic! Hormonii poartă în ei anumite informaţii, ori „minunata noastă tehnologie” nu ne permite să remarcăm aceste diferenţe.
Aveţi oare idee câte substanţe sunt „împachetate” într-o pilulă, astfel ca aceşti hormoni din afară să nu fie respinşi de către organism? Câţi stabilizatori, câţi conservanţi, etc. Organismul este de milioane de ani antrenat să distrugă proteinele străine lui. El nu vrea proteine străine şi hormoni străini! Ştim deja câte probleme se ridică cu diferitele preparate de insulină în cazul diabetului. Tiroda este un organ foarte sensibil. Acest lucru îl află femeile în perioada menopauzei. În timpul unei consultaţii, o pacientă a râs de trei ori şi a izbucnit în plâns tot de atâtea ori! Atât de rapide erau schimbările de dispoziţie, de stare. Ori acest delicat ţesut, tiroida, necesită o tratare corespunzătoare. În cazul unui dezechilibru tiroidian, prima sarcină este aceea de a afla cauza primară. Doar în foarte puţine cazuri aceasta se află în tiroidă însăşi.
Una dintre principalele sarcini ale tiroidei este de a „da tactul” intestinului, de a-l „dirija”. Persoanele cu o tiroidă „activă” pot mânca mai mult fără să se îngraşe, în comparaţie cu persoanele care au o tiroidă „leneşă”.
Intestinul este de vină
S-au instalat probleme la nivel intestinal, ceea ce astăzi din păcate este un caz foarte frecvent, atunci tiroda nu poate rămâne indiferentă. Prin felul nostru „modern” de nutriţie intestinele sunt deseori inflamate, respectiv dereglate prin diferite substanţe otrăvitoare (toxine). În acest caz tiroida este „dată peste cap”, şi apar noduli în acest organ, care sunt în „mod alopat” radiaţi, bombardaţi cu raze Röngen sau îndepărtaţi prin operaţie. După care pacientul este supus unei terapii cu hormoni. În loc să se atace problema la rădăcina ei şi să se „reabiliteze” intestinul. Dacă din contră, începem terapia intestinului, devine vizibil cum gâtul îşi reia forma normală iar tiroda funcţionarea normală.
Curele de detoxifiere şi nutriţia vegetariană, spălările de intestin, toate sunt favorabile. Şi eliminarea din organism a metalelor grele arată rezultate pozitive. Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente, atunci ne mai stau o serie de mijloace naturiste la dispoziţie, În această privinţă homeopatia şi fitoterapia sunt ideale. Desigur că ele nu acţionează atât de repede ca şi chimia, astfel încât este necesară un pic de răbdare, dar nici efecte şi defecte secundare nu vor apare. Aş vrea aici să vă enumăr câteva substanţe probate, cum ar fi Lycopus, buretele de mare (spongia), iedera (Edera helix). Consutaţi-vă cu treapeutul Dumneavoastră.
Hashimoto, un caz particular
Despre Hashimoto se spune că este o boală incurabilă. Este văzută ca fiind o afecţiune autoimunitară. Însă în cărţile sale, Dl. Dr. Heinrich Kremer explică faptul că astfel de afecţiuni sunt „preparate în casă”. Datorită medicinei moderne, mai ales în primii ani ai vieţii, dereglăm echilibrul dintre celulele ajutătoare Th1 şi Th2. (Aici se face o referire „discretă” la vaccinările iresponsabile ale copiilor mici, chiar nou-născuţi.) Un răspuns imunitar de tip 1 (Th1) va dauna nu numai mitocondriilor noastre, ci şi însăşi celulelor noastre, prin surplusul de NO (monoxid de azot-gaz toxic, care în cantitate mare distruge celulele). Ca urmare, producţia de Interferon-gamma şi factorul de necroză tumorală este stimulată, astfel încât apar grave inflamaţii locale. Prin moartea ne-naturală a celulelor noastre (deci nu prin apoptoză) celulele „pleznesc” iar membrana celulară nu va fi „reciclată”, ci va fi eliberată ca proteină în mediul extracelular. Ori aceste proteine vor fi „catalogate” de către „moleculele de recunoaştere” MHCII (Major Histocompatibility Complex) drept străine şi vor fi marcate pentru a fi puse la dispozitia sistemului imunitar de tip 2 (Th2-anticorpi). Astfel apara aşa-numita boală autoimunitară, conform concepţiei Dr. Heinrich Kremer.
Exemple tipice de „dominanţă” de tip 1 sunt colitis ulcerosa şi Morbus Crohn. O dominanţă de tip 1 duce spre exemplu la avort în cazul gravidelor. O ducere la bun sfarşit a unei sarcini apare doar în cazul unei dominanţe de tip 2. Şi nou-născuţii au o marcată dominanţă de tip 2. Iar balanţa Th1-Th2 trebuieşte întâi „antrenată”. Tocmai de aceea vaccinurile administrate nou-născuţilor sunt o adevărată catastrofă. (De fapt, o crimă!) Adică, mai clar spus, trebuie să facem tot posibilul să evităm tot ceea ce ar putea duce la o slăbire a sistemului imunitar, Cum ar fi de exemplu vaccinurile, antibioticele, cortizonul, etc. Iar în cazul bolilor autoimunitare sistemul imunitar nu trebuieşte subpresat, ci din contră, susţinut, sprijinit.
Succese cu Procain
Hashimoto poate fi relativ uşor şi relativ des vindecat prin terapia neurală a tiroidei cu Procain. Pe deasupra această terapie este absolut nepericuloasă. Prin această terapie se poate regla tiroida indiferent de „direcţie”, atât în supra cât şi în subfuncționarea ei (hiper-hipo), şi mulţi noduli dispar, cum s-a constatat. Din păcate, aşa cum se întâmplă mai întotdeauna cu terapiile eficace şi ieftine, această terapie a fost limitată (îngrădită) în practică. Medicii totuşi au voie mai departe să o folosească (dar nu şi practicienii sau terapeuţii naturişti).
Informaţii puteţi obţine din cartea Dr. Med. Dosch, un elev al maestrului Huneke, „Manual de terapie neurală”. Terapeuţii şi practicienii nu au voie să aplice terapia decât prin administrarea de Procain intracutan şi doar într-o concentraţie de 2 % prin injectare, ceea ce este încă o bună terapie. Mai de demult aceasta se numea „mica terapie neurală”. Alternativ mai puteți apela la CBD oil. Şi chiar dacă nu ar exista aceste posibilităţi terapeutice, asta nu înseamnă nici pe departe că toţi pacienţii cu afecţiuni tiroidiale vor face cancer. Probabilitatea este extrem de mică. Cu 50 de ani în urmă nodulii nici nu erau controlaţi, şi deci nici terapiaţi. Şi nu am auzit să moară de cancer pacienţii pe „bandă rulantă”.
Funcţiile glandei tiroide:
– Controlează consumul de oxigen în ţesuturi
– Controlează eliberarea multor hormoni
– Controlează şi susţine creşterea la copii
– Influenţează metabolismul hidrurilor de carbon, proteinelor şi lipidelor
– Influenţează tensiunea arteriala
– Influenţează ritmul cardiac
– Influenţează activitatea intestinală
SURSE:
https://www.jensinkler.com/easing-out-of-hashimoto-thyroid/
Material preluat după un articol al Domnului Jean-Claude Alix (practician şi terapeut din Germania) apărut în revista „raum & zeit” (spaţiu & timp) în numărul 151 din Ianuarie/Februarie 2008. Traducere: Qui bono
https://lupuldacicblogg.wordpress.com/2014/09/03/fie-va-mila-de-tiroida-iresponsabilitatea-terapiei-cu-hormoni/
