De ce vorbim atât de des despre STRES ?
Cum reacționăm la stres depinde de doi factori principali:
- Intensitatea, durata și frecvența factorului de stres.
- Capacitățile adaptive ale organismului determinate de: ereditate, experiențele timpurii din viață, trăsături de personalitate.
În timpul unui dezastru sau la moartea unei persoane dragi stresul dobândește proprietăți nocive și se transformă în stres distructiv, adică suferință care ne produce vătămări.
Când stresul persistă hormonii stresului cauzează reacții patologice în locul celor fiziologice normale si progresează la un stadiu cronic, cauzând o incapacitate de rezistență și adaptare.
Al treilea și ultimul stadiu al sindromului general de adaptare este epuizarea. Procesele de apărare ale persoanei și rezistența scăzută la orice factor de stres duc la schimbări patologice și se dezvoltă diferite boli, deseori, ireversibile. Stresul cronic reprezintă o condiție favorabilă pentru dezvoltarea bolilor autoimune.
Dezechilibrul emoțional constant menține hormonii de stres la nivel ridicat aproape tot timpul. Epinefrina și cortizolul rămân în corp câteva ore după un eveniment stresant. Fiindcă nu ne implicăm în activitate fizică prin care să-i ardem, acești hormoni sunt foarte lent dezactivați. Corpul rămâne tensionat, somnul ne este perturbat și astfel nu beneficiem de suficientă odihnă. Pe termen lung hormonii stresului măresc încărcătură asupra glandei tiroide, a sistemul imunitar și cel muscular unde apar procese inflamatorii. Și funcția creierului are de suferit, abilitățile cognitive și emoționale sunt perturbate, apar tulburări de memorie, anxietate și depresie.
Stresul corodează corpul așa cum rugina atacă metalul – corpul se autodistruge.
Sindromul metabolic este un diagnostic al unei tulburări adaptative care pornește de la axa hipotalamică-pituitară-adrenală. Vine un moment în care conținutul de cortizol începe să scadă și atinge niveluri sub-normale. Scăderea are și un efect patogen fiindcă hormonul încetează să suprime adecvat acțiunea citokinelor pro-inflamatorii care, contribuie la mărirea inflamării și oboselii la pacienții cu afecțiuni, cum ar fi cele ale glandei tiroide. Ca urmare a stresului cronic și nivelurile de epinefrină și norepinefrină din creier și din glandele suprarenale scad.
Așa apare sindromul epuizării glandelor suprarenale în al treilea stadiu al reacție la stres, când resursele adaptive ale organismului sunt epuizate. Întrucât majoritatea organelor sunt supuse efectelor negative pe termen lung în urma stresului, se consideră că multe dintre cele mai uzuale afecțiuni sunt cauzate de stresul cronic. Cercetările efectuate pe tot parcursul anilor au descoperit că mulți pacienți cu boli fizice grave au experimentat un nivel înalt al stresului în anii dinaintea îmbolnăvirii.
Poate când veți citi acest material vă veți face o meta-analiză cu privire la nivelul sau sursele de stres pe care le experimentați acum. Veți înțelege că regresia sau stoparea unei tulburări se poate face lucrând mai ales la a conștientiza nivelul de stres cauzat și menținut de situațiile nefericite din viață. Oamenii nu își analizează capacitățile psihologice și nu acordă atenție semnalelor pe care corpul le trimite sub forma bolilor și oboselii. Mai întâi apar nevrozele, apoi depresia, apoi urmează bolile grave cu deznodământ fatal.
Din păcate, acesta e prețul pe care îl plătim din ambiție și pentru că ne focusăm doar pe “rezultate profesionale”. Stresul pe care îl experimentăm nu provine din amenințările vieții ci din condiționările sociale. Puțini oameni realizează că afecțiunile lor sunt cauzate de stres. Suntem atât de obișnuiți cu dureri de cap periodice, somn prost, tulburări digestive, răceli, oboseală, iritabilitate, nevoia de stimulante exterior – cum ar fi cafeaua și nicotina, și relaxanți exteriori – alcool, tranchilizante, încât le considerăm aproape normale.
În următorul articol vă voi vorbi despre ce anume din viața noastră prezintă un risc la adresa sănătății.
Vă las cu gândul la o informație cu privire la relațiile sociale negative care sunt la fel de periculoase ca și folosirea tutunului și alcoolului, obezitatea sau lipsa activității fizice.
Până data viitoare nu uitați să vă relaxați și să vă detensionați!
Cu drag,
Psiholog Delia Aldescu
