Opoterapia susține că preparatele din extracte de organe animale vindecă aceleași organe şi la om. Multe remedii din medicina tradițională, dar şi cea actuală conțin extracte din cele mai diverse vietăți.

Când spunem medicină tradițională, ne gândim la preparate din plante şi alimente, în general, de origine vegetală. Dar există şi o ramură mai puțin cunoscută a medicinei vechi, care vine din antichitate, a fost la mare căutare în Evul Mediu şi a ajuns uitată complet în epoca modernă : opoterapia. Această formă de terapie se bazează pe extracte din produse animaliere (glande şi organe), administrate pentru a trata afecțiuni în zonele similare de la om. De exemplu, pentru o boală de ficat, bolnavul mânca ficat de capră, iar pentru impotență mânca fudulii de berbec.

De la acest tratament primitiv pe care-l administrau cândva vracii, astăzi s-a ajuns la studii științifice care au descoperit că vechile practici nu erau chiar complet lipsite de bază rațională. Din țesuturile unor animale au fost izolate principii active care stau la baza preparării unor medicamente vitale. Opoterapia a ajutat la dezvoltarea endocrinologiei şi a inspirat industria cosmetică. Cercetările actuale folosesc extracte animaliere de la specii dintre cele mai ciudate, în speranța descoperirii de medicamente eficiente în bolile incurabile.

De la magie, la mari descoperiri științifice

Opoterapia (opo înseamnă „suc“ în limba greacă) a fost adesea înconjurată de acte de vrăjitorie şi de magie şi nu de puține ori se sfârșea prost pentru pacient deoarece organele cu rol terapeutic erau recoltate de la animale bolnave şi erau consumate crude. Această metodă primitivă şi plină de riscuri a supraviețuit multe secole deoarece se credea că un organ va păstra în el sănătatea animalului şi o va transmite organului omolog al omului. De exemplu, în anemie, Plinius cel Bătrân recomanda să se bea sânge cald sau măduvă de leu, pentru a combate bolile ficatului administra ficat de capră, de bou sau de lup, contra impotenței sexuale prescria testicule de berbec sau mistreț. Abia în anul 1907, ca urmare a descoperirii hormonilor, s-a constatat pe baze științifice că aceștia pot provoca, chiar şi în doze foarte mici, stimularea specifică a țesuturilor. Astfel, secrețiile glandulare ale animalelor au început să fie folosite în opoterapie. Printre savanții care au folosit produse animaliere în studiile lor s-a numărat şi românul Nicolae Paulescu, care, cu ajutorul extractelor pancreatice, a ajuns la celebra formulă a insulinei.

Astăzi, farmaciile oferă numeroase medicamente care conțin substanțe pure izolate din țesuturi animale, cu scopul de a suplini funcția insuficientă a unui organ sau chiar lipsa acestuia.

Boli care se tratează cu organele animalelor

În general, produsele opoterapice se folosesc în disfuncții glandulare, având rol stimulator, regulator pentru activitatea hepatică, pancreatică, epifizară, hipofizară, ovariană, tiroidiană, splenică, testiculară, cardiacă, mamară, placentară, intestinală, gastrică. Cele mai cunoscute extrase animaliere ajută în disfuncții ale glandelor: diabetul se tratează cu insulină din pancreas de animal, reumatismul, cu ACTH extras din hipofiză de porc, anemia, cu vitamina B12 extrasă din ficat, iar anumite afecțiuni, cu hidrocortizon din acizii bilei bovinelor. Unele pot fi extrase din lichide biologice sau din ganglioni limfatici, măduvă, inimă, creier, stomac, bilă, splină. Pancreasul de porc congelat este suplinitor al secreției pancreatice insuficiente, pancreasul de vită proaspăt are efect antiinflamator, cel de porc proaspăt e indicat în insuficiența circulației periferice. Hipofiza de bovină stimulează contracțiile uterului, cea porcină stimulează funcția suprarenalelor, fiind indicată în tratamentul reumatismului poliarticular acut. Hipofizele porcine au acțiune vasopresoare, antidiuretică. Duodenul de porc congelat e activator al proenzimelor din pancreas, fierea bovinelor conține acizi bilari cu acțiune colagogă şi coleretică, sângele bovin are efect cicatrizant. Ochii de bovine regenerează corneea, mucoasa intestinală de porc are efect anticoagulant. Splina bovinelor are rol hepatoprotector, tiroida de porc e indicată în insuficiență tiroidiană.

Cum se prepară un medicament opoterapeutic?

Medicamentele pe bază de extrase animaliere sunt foarte sigure. Extractele provin din țesuturi bogat irigate şi fragile, foarte perisabile, de aceea procesul de obținere este extrem de delicat. Recoltarea se face imediat după sacrificarea animalului, cu instrumente curate, produsele se depun în mici tăvi de metal inoxidabil de capacitate mică şi se congelează în timpul cel mai scurt posibil la minus 40 de grade Celsius. Stocarea nu trebuie să depășească șase luni. Eficacitatea insulinei scade foarte rapid după moartea animalului, dacă pancreasul nu a fost stabilizat rapid la temperatură mai joasă cu 10% după două ore. Personalul calificat e condus de medicul veterinar, care atestă starea de sănătate a animalelor sacrificate şi care identifică glandele şi organele cu eventuale leziuni sau paraziți. Nu sunt recoltate organe de la animale bătrâne, slabe, prea tinere. Anumite organe trebuie colectate în condiţii speciale. De exemplu, ovarele se prelevează în perioada de călduri, tiroida în sezonul cald, glandele digestive şi pancreasul în perioada prânzului. Materia primă este mărunţită în bucăţi de maximum un milimetru. Urmează etapa extracţiei cu solvenţi, filtrării, centrifugării, concentrării, purificării. Uneori, dacă ţesutul recoltat conţine şi grăsime, are loc un proces de degresare sau de deshidratare.

Tiroidă pentru tiroidă

Ceea ce rezultă în final este o pulbere sau un extract, iar în farmacii, medicamentele opoterapeutice ajung sub formă de drajeuri (de exemplu, triferment), preparate injectabile sau soluții (insulina). Unele substanțe active extrase din organele animalelor pot fi înlocuite cu cele de sinteză chimică. Progresul biotehnologiilor a făcut ca animalele să fie cruțate, iar speranțele omenirii să se îndrepte spre crearea materiei prime necesare industriei opoterapice prin biosinteză. S-a reușit deja grefarea genei insulinei umane pe E-coli şi crearea în acest fel a insulinei umane prin biosinteză. Dar procedeul e extrem de scump. În prezent, se perfecționează procedeele de obținere a insulinei umane prin inginerie genetică. Cu atât mai mult medicamentele opoterapeutice sunt prețioase prin faptul că sunt naturale, au o acțiune farmacodinamică lipsită de riscuri şi probată printr-o îndelungată practică terapeutică. Deși preparate opoterapeutice există în farmacii, practica s-a perpetuat la sate, unde oamenii continuă să se trateze cu organe animale. Astfel, se consideră încă, în Oltenia de exemplu, că tiroida uscată de oaie e bună pentru hipotiroidism şi gușă. Pentru scleroza în plăci se folosește măduva de oaie, iar pentru hepatita C, ficat crud de purceluș. Pentru afecțiunile oculare, se utilizează ochiul de rac, iar în maladia Alzheimer bolnavului i se recomandă creier crud de oaie.

TIROIDA româneasca de la Biofarm produsă încă din anul 1960 – 2013 (când a fost retrasă din producție…nu cunoaștem motivele), drajeuri (tiroida: comprimate 45 mg și forte de 224 mg (75-80% T4 și 20-25% T3)

Compoziție

Drajeuri conținând pulbere de glandă tiroida 45 mg corespunzător la 0,225 mg iod (flacon de 50 buc.). Pulbere din Glandă Tiroidă porcină uscată era „livrată” la Institutul Parhon unde se produceau medicamentele hormonale pe care le recomandau pacienților.

Acțiune terapeutica

Hormonii tiroidieni cuprinși stimulează metabolismul tisular, favorizează creșterea sensibilizează la acțiunea catecolaminelor, inhiba secreția de tirotrofina. Corectează fenomenele de hipotiroidism; efectul este lent (maxim după 8-10 zile de tratament) și prelungit.

Indicații

Tratament de substituție în insuficiență tiroidiană de natură funcțională, prin atrofia primara a glandei, după tiroidectomie, iradiere sau antitiroidiene – cretinism, mixedem, gușă netoxica, stări de hipotiroidism la copii, în sarcină și la bătrâni.

Doze si mod de administrare

Adulți: 1-5 drajeuri a 45 mg/zi, 4-5 zile/săptămâna (doza substitutiva medie este de 1-2 drajeuri, respectiv 45-90 mg/zi).

Copii: 4-45 mg/zi (după vârsta și în funcție de dozările hormonale) tratamentul se începe cu doze mici, care cresc progresiv, adaptarea posologiei se face in funcție de iodemie hormonala, eventual de nivelul T3, T4 si tirotrofina (tsh).

Contraindicații

Alergie la preparatul de tiroida, hipertiroidism, insuficienta cardiaca, infarct de miocard (fără hipotiroidism), miocardita, boala Addison și hipopituitarism, netratate; prudență sau a se evita in cardiopatiile ischemice, aritmiile ectopice la hipertensivi; prudență la bolnavii cu anorexie si de nutriție, în tuberculoza, în diabet (efect hiperglicemiant). Atenție la doza! conține iod mai mult decât preparatele obișnuite (străine) de tiroida. Hormonii tiroidieni pot creste necesarul de insulina sau antidiabetice orale, prudenta când se administrează simpatomimetice, anticoagulante orale (risc de supradozare a acestora), antidepresive triciclice (potențare reciproca); colestiramina micșorează absorbția hormonilor tiroidieni.

Reacții adverse

Dozele terapeutice pot provoca inițial palpitații, dureri angioase, crampe musculare; tratamentul intensiv poate fi cauza de tahicardie, aritmii, insuficienta cardiaca, diaree, neliniște, insomnie mai rar tulburări psihotice, cefalee, slăbiciune musculara, congestie si sudorație, pierdere în greutate, glicozurie, hipercalciurie (la copii); rareori reacții alergice.

Tincturi din glande

Din organe şi glande, vracii de la țară preparau tincturi şi pulberi după metode folosite şi azi. Tincturile opoterapeutice se obţin mai ales din veziculă biliară, tiroidă, suprarenale, testicule, ovare şi pancreas de animale mari, tinere şi sănătoase (bovine, ovine, caprine, porcine şi cabaline), cu excepţia veziculei biliare, care se obţine de la animale tinere mici, inclusiv de la păsări. Conform rețetei terapeutului Fănică Vinea, după ce organul (verificat la medicul veterinar) a fost prelevat, se toacă în bucăţi mici, se pune într-un vas de sticlă şi se toarnă peste el alcool etilic de 90-95 de grade, în proporţie de 80 ml alcool la 20 g produs animalier. Macerarea se face la temperatura camerei, 10-20 de zile. Vasul se păstrează închis ermetic şi se agită zilnic. Apoi, soluția se strecoară şi se trage în vase sterilizate, bine închise, la adăpost de căldură, lumină, umiditate şi surse de contaminare. Termenul de valabilitate, la temperatura de 15-20 grade C, este de patru-şase luni. Din vezicula biliară se folosește doar lichidul biliar, care se scurge într-un vas, unde se amestecă în alcool etilic de 90-95 de grade, în proporție de 50%. Tinctura se întrebuințează contra insuficienței hepatice, colecistitelor, constipației, balonărilor, dispepsiilor, precum şi după extirparea chirurgicală a vezicii biliare. Se iau 30-60 de picături, de trei ori/zi, cu o jumătate de oră înainte de mesele principale. Contraindicaţii: hiperchinezie biliară. 

• Tinctura tiroidiană este indicată în insuficiența tiroidiană şi paratiroidiană, gușă şi boli de iradiere. Se iau 5-30 de picături, de două-trei ori/zi, între mese. Este contraindicată în hipertiroidie şi hipotensiune arterială.

• Tinctura de suprarenale se recomandă în insuficienţa corticosuprarenală şi psoriazis. Se iau câte 50 de picături de două-trei ori/zi, între mese. Nu este indicată în hipercorticism, insuficiență tiroidiană, obezitate, hipertensiune, insuficiență hepatică şi renală grave.

• Tinctura pancreatică ajută în tratarea pancreatitelor şi dispepsiilor. Se iau 30-60 de picături, după mesele principale.

• Tinctura de testicule e utilă în impotenţă şi sterilitate masculină, gigantism şi acromegalie. Se administrează doze de 10-60 de picături, de două-trei ori/zi, între mese.

• Tinctura de ovare se folosește în frigiditate şi sterilitate feminină. Se iau 10-50 de picături, de două-trei ori/zi, între mese.

În toate situațiile, tratamentul se începe cu doza minimă, care se mărește treptat, până la o doza potrivită fiecărui caz în parte. La copii, doza e redusă la jumătate.

Pulberi de la animale

Pulberile din organe de animale se prepară din testicule, ovare şi cartilaje, care se curăţă de resturile altor țesuturi, se taie în fâşii subţiri, se sărează moderat şi se usucă la soare în condiţii igienice, pe site de inox sau răchită, apoi se pun în cuptoare pentru deshidratare completă şi sterilizare. Se transformă imediat în pulbere prin râşnire. Veziculele biliare se usucă întregi la soare, agăţate de stative. Terapeutul spune că pulberea de cartilaje de bovine se foloseşte în tratarea unor forme de lupus, a poliartritei reumatoide, artritelor, artrozelor, cancerului (cu excepţia leucemiilor), bolilor cardio şi cerebrovasculare, retinopatiei şi arteriopatiei diabetice, sclerozei multiple, bolii Alzheimer, cirozei hepatice, emfizemului pulmonar, glaucomului, cataractei, ihtiozei, psoriazisului, ulcerului varicos, tumorilor benigne şi celulitei. Se administrează în doze de circa o linguriţă la 10 kilograme-corp, de două-trei ori pe zi, în ceai sau sucuri de fructe, una-două luni la trimestru. Remediul este contraindicat în caz de infarct miocardic acut, accidente vasculare cerebrale, operaţii chirurgicale, anemii, leucemii şi hipercalcemie avansată. Pulberea de testicule se utilizează în caz de impotenţă sexuală, insuficienţa hipofizei anterioare, anemie, astenie, convalescenţă şi hiperfolicunemie. Se ia în doze de 0,5-1 linguriţă în ceai de plante medicinale, înaintea meselor principale, una-două luni la trimestru. Pulberea de ovare se utilizează pentru aceleaşi afecţiuni ca tinctura de ovare, în doze de 0,5-1 linguriţă în ceai, înainte de mesele principale, una-două luni la trimestru.

Vietăţi care luptă cu bolile noastre

Extractul de placentă (porc, oaie sau chiar umană) e utilizat în produse farmaceutice, remedii şi suplimente nutriţionale pentru disfuncţii hepatice, menopauză, recuperarea după afecțiuni severe, terapii antialergice, de înfrumusețare a pielii, anti-îmbătrânire. Medicina populară consideră placenta un mijloc deosebit de eficient de stimulare a sistemului imun şi de întinerire a corpului. Placenta a fost folosită ca medicament şi de Hipocrate. Astăzi, face parte din cremele împotriva ridurilor, soluțiile pentru regenerarea părului degradat şi a țesuturilor.

– Extractul de cartilaj de rechin a fost mulţi ani studiat ca tratament pentru cancer, osteoartrită, dureri articulare, psoriazis, degenerescenţă maculară. Extractul este preparat din endoscheletul rechinilor (ţesutul cartilaginos dens). Este recomandat pentru repararea pielii crăpate, funcționalitatea articulațiilor, refacerea ţesutului cartilaginos, menţinerea sănătății muşchilor, oaselor şi articulaţiilor. Ameliorează durerea şi redă mobilitatea, reduce inflamaţia, distruge celulele canceroase în mod direct sau stimulează sistemul imunitar.

– Supa de oase de porc conţine minerale (calciu, magneziu, fosfor) şi e tot un preparat opoterapeutic prin care oasele porcului ajută la sănătatea oaselor omului. Prețioasa gelatină care se formează în urma unei supe concentrate de oase s-a demonstrat a fi benefică în tratamentul multor afecțiuni cronice, incluzând anemia, diabetul, distrofia musculară şi chiar cancerul.

– O anumită specie de broască e speranța găsirii leacului în cancer de piele. Deocamdată, s-a constatat că extractul din pielea batracianului ajută în diabet şi accident vascular cerebral. Pielea unei alte broaşte stă la baza dezvoltării unui antibiotic puternic.

– Extractele de scorpion oferă noi soluţii terapeutice, dar există şi vechi remedii deja cunoscute, cum e uleiul antireumatic cu extract de scorpion. Veninul de scorpion e renumit pentru efectele antitumorale.

– Veninul de viperă este prezent în creme şi geluri recomandate în tratarea reumatismului şi artritei. Este un puternic analgezic, combate ridurile, previne atacul de cord, inhibă dezvoltarea tumorilor ovariene.

– Veninul de albine e folosit de mii de ani ca antiinflamator, fiind util bolnavilor cu spondiloză, sciatică, artrită, hipertensiune.

– Medicina chineză folosește numeroase preparate tradiţionale pe bază de extrase din insecte. De exemplu, extractul din furnică sălbatică e folosit pentru hepatitele B şi C. Entomoterapia (terapia cu insecte) vizează în special virusurile hepatitei, dar şi problemele dermatologice, hemoroizii şi fisurile anale, varicele, trombofilitele, arteritele şi alte afecţiuni cardiovasculare, reumatismul, spondiloza, adenomul de prostată, fibroamele uterine şi mamare.

Sursa 

– 05/10/2016  Obiectiv „Educație pentru Sănătate”

– ” Prospectul medicamentului Tiroida Biofarm”

– articole despre Institutul Parhon