Oboseală, slăbiciune, depresie, sunt principalele simptome caracteristice bolilor tiroidei. Fără o inflamaţie vizibilă a glandei, ele pot fi confundate uşor cu semne specifice multor afecţiuni, de aceea este nevoie, de multe ori, de analize şi teste clare.
Tratamentul tiroiditelor este pe viaţă.
Când tiroida nu funcţionează corect, poate determina nervozitate şi oboseală, slăbiciune musculară, pierdere sau creştere ponderală, probleme de memorie şi modificarea fluxului menstrual. O tulburare a tiroidei poate determina avort spontan şi infertilitate. Se estimează că una din opt femei vor dezvolta probleme ale tiroidei de-a lungul vieţii. Deseori femeile îşi ignoră simptomele sau consideră că sunt simptome ale altor afecţiuni. Spre exemplu, femeile au un risc crescut de a dezvolta afecţiuni tiroidiene imediat după o naştere. Simptome precum oboseala şi depresia sunt frecvente în timpul acestei perioade, dar acestea sunt şi simptome ale afecţiunilor tiroidiene. Astfel, mai mult de jumătate dintre afecţiunile tiroidiene rămân nediagnosticate.
Cea mai des întâlnită formă de tiroidită este cea de tip autoimun, Hashimoto. De origine autoimună, ea este caracterizată printr-o guşă foarte tare, prezenţa anticorpilor antitiroidieni şi evoluţia posibilă spre o hipotiroidie (micşorarea secreţiei de hormoni tiroidieni traducându-se printr-o încetinire a ritmului cardiac, o încetineală psihică, o îngroşare a pielii feţei şi a pielii gâtului, o paloare). Predispoziţia genetică, dar şi factorii de mediu sunt necesari pentru activarea procesului autoimun.
„Cauzele acestei boli sunt încă necunoscute; se pare că există o predispoziţie genetică în afectarea tipurilor HLA DR3 şi DR5. Totodată, un rol decisiv în apariţia acestei afecţiuni este deţinut de factori precum: infecţiile, excesul de iod sau anumite substanţe toxice”, precizează dr.Anton. Boala nu are semne şi simptome specifice, acestea depinzând de stadiul ei evolutiv. Iniţial apare o stare de oboseală, apatie – semne de „îmbătrânire” ale organismului. Apoi se instalează simptome specifice precum faţă rotundă, umflată, voce îngroşată, tegumente palide, uscate, păr şi unghii care de degradează uşor, dispnee, bradicardie, „găuri de memorie”, somnolenţă, depresie, dischinezie biliară, constipaţie, dureri osoase, scăderea libidoului, amenoree, infertilitate, anemie, tulburări de coagulare, slăbiciune musculară, creştere inexplicabilă în greutate, mărirea de volum a tiroidei cu semne de compresiune (deglutiţie dificilă). Afecţiunea se dezvoltă treptat, în decursul a câtorva săptămâni, luni sau chiar ani. Evoluţia este, de obicei, lentă, progresivă, sfârşindu-se cu hipotiroidism.
„În lipsa tratamentului aceste simptome se agravează. De asemenea, trebuie ştiut faptul că atât fumatul, cât şi stresul pot creşte riscul de hipotiroidism în tiroidita Hashimoto şi riscul de oftalmopatiei în boala Graves”, explică medicul specialist. De altfel denumirea populară a afecţiunii este „boala supărării”, pacientelor recomandându-li-se linişte, calm, odihnă şi cât mai puţin stres, lucruri aproape imposibil de obţinut în vremurile pe care le trăim. Fiind o boală cronică, nu a fost găsit încă un medicament care să o vindece. Tratamentele prescrise de medicii endocrinologi vizează în principal ameliorarea simptomelor şi împiedicarea apariţiei complicaţiilor.
Sursa : health.com
